Toată lumea și-a făcut bilanțul de Băsescu. Dacă aș fi citit ce scrie Internetul (ceea ce nu fac, fiind într-o pauză mai mult decât necesară) probabil că aș fi dat de entuziaști ai lui Băsescu, care vor enumera mii de calități pe care președintele nostru nu le-a avut, și de entuziaștii spălați pe creier care s-ar fi oțărât că au scăpat în sfârșit de regimul criminal Băsescu.

O listă mare de întrebări ne lovește de fiecare Crăciun. De ce încep magazinele să promoveze chestiile de Crăciun de la mijlocul lui noiembrie? Huo, ați stricat sărbătoarea sfântă, vă bateți joc, ați transformat odihna în ceva mercantil. Aceiași oameni se plâng că nu livrează curierii sau livrează prost și târziu. Aceiași oameni își cumpără și ei chestii, și fac cadouri. Până și ateii se plâng de mercantilismul Crăciunului, care spoliază înțelesul adânc al sărbătorii (pentru ei, concediul de odihnă).

Am urmărit în ultimele două săptămâni un documentar despre războiul rece făcut la sfârșitul anilor ‘90. Un documentar destul de slab; nu vorbește despre foarte multe lucruri întâmplate în spatele cortinei de fier. E o viziune americană ‘democrată’, cu discursul clasic plin de vinovăție că au rezistat tentațiilor comuniste și cu mare admirație pentru liderii ruși.

Sunt niște lucruri la care mă gândesc de ceva vreme, și pe care văd că niciun guvern al României nu vrea să mi le dea. Câteva lucruri care ne-ar face viața mai bună tuturor, în cele din urmă.

O cârciumă insalubră unde vara se înghesuie toți adolescenții să bea băutură îndoită cu apă, la preț de nimic. Și au început toți să plângă după gloria de mult apusă a bețiilor inutile din Vamă:

Seria Vitejii Vânjului și-ai Vrăjii (o traducere Utopia Balcanică) re-revine în definiție înaltă. Adică Ubisoft, cei care stau cu fundul pe franciza de aur, au decis să plătească doi desenatori și să refacă grafica de la Heroes3, să arate bine pe ecranele noastre mari și frumoase. În sfârșit o să putem juca și noi Heroes 3 fără să arate ca și cum te pui să numeri pixeli.

Una din cele mai obositoare teme de discuție deschise în spațiul public recent este aparenta obsesie pentru construcția de biserici a românilor. Doar că tema nu e discutată în termeni inteligenți, făcând-o o temă de propagandă anti-BOR decât orice altceva.

Nu vorbesc foarte des despre comentariile pe care le primesc pe blog. O fac acum ca o mică excepție de la regula pe care mi-am impus-o singur.

O veste pierdută pe news-feed-ul meu mi-a reamintit că se mai întâmplă și altceva în afară de politică și ninsoare în lumea asta.

Probabil nicăieri nu există un stress mai mare în IT decât în industria de jocuri. Nici măcar la cei care scriu soft pentru industria medicală sau pentru industria aeronautică. Din contră, cei din urmă sunt, de obicei, extrem de relaxați, ascunși în spatele unor procese complexe care le garantează (până la un punct) o acoperire în fața erorilor.