Jurnalul disperării

Acest articol va explica un lucru simplu: de ce sunt suporterii pro-europeni în mare disperare acum că jumătate din coșmar e realizat, cu un AUR confortabil în parlament și o sufocantă majoritate iliberală, și cealaltă jumătate de coșmar aproape gata să se împlinească. Plângăceală, am auzit-o numită, sau smiorcăiala „liberală” - dar termenul de liberal aici ar putea să vă confuzeze - se referă nu la PNL, care și el e iliberal, ci la ce se numește generic „progresism” (dar nu e, pentru că politica românească este teribilă).

Tefeliștii, acești chiaburi care sug sângele poporului

Poate unul din cei mai importanți motivatori pentru „schimbare” este ura declarată contra a ceea ce se numește în mod sfidător „Tefeliștii”, așa-zișii tineri frumoși și liberi pe care de vreo 8 ani televiziunile din România și influencerii cu micro-intelect i-au identificat ca dușmanii poporului. Unul din motivele pentru care Lasconi e văzută ca indigerabilă și „nu pot să o votez” este fix pentru că a fost susținută inițial de tefeliști. Vârsta e mai puțin importantă, ce e mai important e că tefeliștii sunt progresiști, nu au de lucru (caz în care sunt snowflakes) sau lucrează în IT, servicii, marketing sau alte industrii d-astea cu calculatorul și comenteaza toată ziua pe net. Ei au fost înfierați ca răul națiunii, cei care insistă să ne omoare spiritul nostru românesc, sunt considerați leneși, stau toată ziua pe net, sunt naivi, pun botul la propagandă europeană, sunt atei, sunt ecologiști, pro-Ucraina, susțin drepturile LGBTQ+, ce mai niște mizerii de oameni.

Avem de învățat din alegerile astea (2)

Mă aștept ca acum să avem cea mai vie săptămână politică din ultimii 15 ani. Pentru că pentru prima oară partidelor clasice li s-a arătat sticluța cu otravă din care au băut în ultimii 15 ani sub umbrela banilor europeni, și lecția e dureroasă. PNL-ul mă aștept să se redreseze cel mai bine, deja Bolojan pare să preia frâiele partidului. O să-l transforme într-un coșmar totalitarian, dar Bolojan deocamdată e bine văzut că a furat cu gust și a făcut Oradea o micro-oligarhie model. PSD în schimb nu are acest om. O să vină, poate, Firea? Ultimul lider PSDist care avea real ceva de zis fusese Ponta, Ponta care avea în minte idealurile liberale dar a nimerit în gașca greșită. Destul despre astea două acum. Să vorbim despre partidele extremiste care au preluat conducerea.

Avem de învățat din alegerile astea

Acum când vă scriu sunt validate 99.93% din procesele verbale. Pare aproape sigur că în turul doi va ajunge Elena Lasconi. Am votat pentru ea. I-am încurajat pe toți cei pe care îi cunosc să voteze cu ea. Îi voi încuraja să o voteze și în turul doi.

Creator de conținut

Nu-mi place denumirea de „creator de conținut”. Știu că mi se aplică, am un blog, două podcasturi (despre care am uitat să vă mai vorbesc) și în curând mai vin și alte chestii. Doar că ideea de „creator de conținut” mi se pare extrem de goală de… ehrm… conținut. Și mi s-a dat ocazia să reflectez de două ori asupra subiectului în ultimele 12 ore, deci hai să zic ceva pe tema asta.

Toată lumea are păreri despre România-Kosovo

Întâmplarea a fost destul de bizară. Reprezentativa de fotbal a regiunii nerecunoscute de România Kosovo veneau aici cu speranța că ne bat bine de tot și au o șansă la primul loc în grupă. De ce România e silită să joace contra unei provincii pe care nu o recunoaște este un detaliu care îmi lipsește cu desăvârșire, dar UEFA a decis că e o idee bună să jucăm contra acestei selecționate după ce cu un an sau doi în urmă au fost întâmpinați cu salutul Kosovo je Srbija și nu le-a plăcut.