Am auzit de Claymore acum câțiva ani când căutam ceva anime-uri bune. Pe-atunci am dat peste un generic de la Claymore, și mi-a plăcut ideea foarte mult. Adică ce să nu-ți placă? E vorba despre tipe mișto cu săbii enorme cu care se pun pe tăiat monștri.

„Fata cu toate darurile” e un roman cu zombies scos de Nemira. Are loc apocalipsa zombie și, la câțiva ani, într-o cazarmă, o cercetătoare conduce o investigație legată de o serie de copii semi-zombie, care au un comportament atipic: deși sunt însetați după mușcat aproapele, învață lucruri noi și au activitate cerebrală. O profesoară se împrietenește foarte tare cu o fetiță-zombie, și când cazarma este atacată de o hoardă de „flămânzi”, profesoara, fetița, doi soldați și șefa proiectului de cercetare pleacă înspre Beacon, orașul supraviețuitorilor.

Un cititor s-a gândit ieri, când a citit articolul meu despre ce mai zice dl. Ernu, că poate ar fi mai sănătos pentru libertatea de expresie dacă aceasta nu i s-ar aplica domnului Ernu, sau, în cuvintele comentatorului:

În timp ce în Venezuela oamenii se omoară ca să facă rost de niște biscuiți de mâncare și guvernul socialist a introdus munca silnică, în România socialismul și comunismul merge înainte. Vasile Ernu, omul care spunea magnificul „mita e liant social”, a făcut zilele trecute o reevaluare personală și și-a dat seama că a ratat în viață. Drept urmare întreaga lui generație a ratat, probabil pentru că nu a reușit să restaureze socialismul științific ca și cale spre comunism.

Reproduc un articol de ziar. Nu e un demers jurnalistic, ci doar un articol care în mare reproduce o postare a unei „mămici îngrijorate”, dar negăsind postarea inițială îmi e foarte greu să văd toată povestea. Importantă e, mai degrabă, morala. Să vedem articolul, întâi:

Star Trek Beyond este un film plin de acțiune, amuzant pe alocuri, exact cam ce ar trebui să fie un film de acțiune în spațiu. Are bătăi cu nave, Kirk mai distruge un Enterprise (bine, nu el). Are bătăi cu coregraf de arte marțiale, are cea mai bună folosire pentru piesa Sabotage de până acum.

Zilele trecute am avut o discuție cu Mircea Pricăjan. Oarecum. Impulsionat de faptul că omul are impresia că a avut un dialog cu un fan care îi datora adulație, nu cu un client, și pentru că omul nu face diferența între client plătitor și un scandalagiu de pe net, am început să scriu o postare în care enumeram tarele culturii beletristice din România. Postarea respectivă s-a întins pe 7 pagini în care nu am tratat decât evaziv problema, așa că aceasta e o postare alternativă, concentrată pe întrebarea din titlu.

[articolul a fost scris înainte să aflu că Iohannis a promis că urmărește cu atenție problema planului de țară]

Un roman SF care a insistat să fie rusesc despre comunism și feudalism, sau invers.

În lumea de azi, un om de știință descoperă o cale de a păși în universuri paralele. Soluția e simplă și e dată la liber, pe internet: trebuie compus un circuit pe care îl alimentezi cu un cartof. Așa că oamenii, sătui de viețile pline de limitări și îngrămădite în metropole renunță la viața curentă și pleacă în acele universuri paralele – unii la un univers sau la zece universuri distanță, alții la o sută de mii de universuri distanță, departe de lumea Datum, originară.