Foarte scurt, câteva greșeli în discuțiile despre AUR, formațiunea care a apărut de nicăieri și care a ajuns în parlament.

Am așteptat cele treizeci de zile necesare pentru ca contul meu să fie definitiv șters, și după aceea am uitat că vroiam să scriu despre asta pentru că m-am luat cu alte lucruri. Ceea ce e grozav și poți face în momentul în care nu mai ai cont de Facebook să te cerți cu toată lumea acolo pe „scandalul zilei”. De-acum, mai „socializez” pe twitter și pe discord; „scandalul zilei” mă ocolește destul de des, așa că, în teorie, am mai mult timp pentru orice.

This thought was sparked by the diversity and inclusion panel from Meeting C++, a recording published recently. I will comment on the video itself later in this post, however, I wanted to explain where this comes from.

La Brașov se întâmplă un lucru frumos - PNL, PSD și USR sunt într-un echilibru destul de instabil, cu un USR care, totuși, domină, prin prezența lui Coliban șef la primărie. În fine, omul e muncitor, spre deosebire de ce vă zic toate haznalele care aruncă cu rahat în el pe nota de plată a USL, dar nu despre Coliban vreau să vă vorbesc, ci de opoziția lui.

Am înțeles că e un mare scandal legat de o diplomă furată de Allen Coliban, și oamenii se comportă de parcă au uitat că suntem în plină campanie electorală. Hai să discutăm un pic despre ce e vorba.

Glumeții de pe net observă cu stupoare că oamenii sunt mai interesați de alegerile americane decât de lucruri care îi influențează în mod direct. Nu mai găsesc tweet-ul, dar spunea cineva ceva de genul: „cetățenii europeni nu știu diferența dintre comisia europeană și parlamentul european, dar știu cine e ales din Michigan în Congresul American” (am găsit sursa, eram pe-aproape). Da, pare foarte corect. De ce suntem atât de preocupați de alegerile americane? Explic mai jos, nu înainte de a rezolva prima dilemă: Comisia e ce are UE pe post de executiv, Parlamentul e ce are UE pe post de legislativ.

În dimineața asta un bun prieten, Vasi, cu care m-am revăzut după mai bine de un an de tentative, îmi spune: „O chestie pe care am învățat-o din schi este că nu poți obține echilibrul fiind doar reactiv; trebuie să acționezi pentru a-ți obține echilibrul”. Mi-a explicat mai departe că dacă te duci la vale și râpa și denivelările încep să-ți dicteze drumul, mai devreme sau mai târziu te vei dezechilibra. Dacă vrei să nu îți pierzi echilibrul trebuie să abordezi ferm pârtia, și să controlezi tu mișcarea. Nu practic schiul, dar ceea ce îmi spune are foarte multă logică. E o idee pe care, instinctiv, o cunosc, dar până nu mi-a enunțat-o și explicat-o atât de simplu la o discuție la o cafea nu aș fi putut s-o explic la rândul meu.

Pentru că nu vrem.

Dar nu ați venit pe blogul meu să citiți un răspuns de patru cuvinte la o întrebare din 6 cuvinte. Acest articol al meu pornește de la o serie de articole publicate de Ana-Maria Masoud inițial pe site-ul Project-E(1, 2, 3), după care republicate pe Republica (la momentul scrierii acestui articol partea a treia nu e publicată). Așa că întâi de toate să vedem ce spune doamna Masoud.

Într-o scurtă conversație pe care am avut-o pe Twitter cu Tara Skurtu mi-am dat seama că nu foarte multă lume înțelege cum se citește acel grafic, și de fiecare dată răsuflă ușurată când vine ziua de luni și apar mai puține cazuri. Un lucru care se uită este că avem un ritm de 7 zile în care se întâmplă diverse lucruri (de exemplu în ziua de duminică sunt mai puține cazuri, cele mai multe sunt miercuri-joi). Oamenii se uită la următorul grafic:

Game programming and crunch. Name a more iconic duo.

This time, the conversation started from one of the latest CD Projekt Red controversies: management-enforced crunch. The mostly progressive games media reacted: CDPR broke its promise to steer away from crunch, instead enforcing it on the last mile of Cyberpunk 2077. This. Is. Bad. Therefore, CDPR is evil.