Cine urlă mai tare...

Alex a scris un articol pe care a preferat să-l pună la Vali pe blog, ca să-l citească mai multă lume. Vorbește acolo despre faptul că ne plângem prea mult, că uneori lucrurile care ne displac sunt chiar benefice. Bine, asta printre altele, cumva reiterând o idee pe care o scriam și eu acum ceva mai multe vreme: nu vreau liniște între politicieni. Vreau să fie zgomotoși, vreau să fie transparenți, vreau să se vadă toate gafele și bâlbele lor. Mă înfioară prea multă liniște venită din zona superioară a statului. Când se face prea multă liniște, când se vede prea puțin, se fură prea mult. Vreau zgomot, vreau transparență, și vreau să se întâmple lucrurile astea în timp ce eu îmi pun căștile pe cap și ascult altceva.

Câteva probleme de logică

În ultima vreme, de fiecare dată când citesc presa simt că sunt în fața unor dificile probleme de logică. Pentru că uneori logica mea se simte atât de insultată de lucrurile pe care le citesc încât trebuie să stau de fiecare dată să mă gândesc dacă nu cumva îmi scapă niște lucruri elementare.

Cum e cu reciclarea selectivă la Brașov

Acum ceva vreme, cei de la Brai-Cata și-au cumpărat niște reclame în ziarele locale. Asta mi-a atras atenția: e vorba de o reclamă la felul în care „colectarea deșeurilor devine smart: apar pubelele cu cip și sacii cu cod QR”. Sunt un pic iritat de afirmațiile pe care le fac oamenii în articolul respectiv, în care propun instalarea de ecoinsule în tot orașul. Pentru că ecoinsula e, probabil, cea mai proastă idee pentru reciclare.

Cum funcționează inovația?

Zilele trecute toată lumea era nervoasă pe Samsung că a eliminat încărcătorul de la dispozitivele sale după ce a făcut mișto de Apple pentru că a făcut lucrul ăsta. Nu e prima oară când Apple fanboys sunt teribil de ofensați că cineva le-a furat ceva de la Apple - că e vorba de forma dreptunghiulară sau alte lucruri similare, mereu se găsește ceva de furat de la Apple (și mereu se găsește prior art pentru inovațiile Apple). Problema reală e că cei mai mulți din oamenii ăștia care comentează nu au avut niciodată șansa să lucreze într-o industrie care să le permită să inoveze.

Despre alegeri politice, un traseu personal

Dacă SUA ar vedea ce se întâmplă în SUA, ambasada SUA în SUA ar fi incredibil de supărată, SUA s-ar mobiliza, ar implica Națiunile Unite într-o rezoluție de pace, și apoi SUA ar trimite trupe în SUA să se calmeze situația. Ar trimite și România câteva plutoane de jandarmi, că de ce nu, suntem oameni buni care ajutăm în situații d-astea. Dar nu am început acest articol pentru a da o glumă altfel destul de subțire ci, mai degrabă, este o reflecție personală asupra propriilor alegeri politice. Un istoric personal, să-i zicem, de relaționare cu ideile politice, și neîntâmplător o să discut foarte mult despre politica din State. Putem să discutăm de ce vorbesc atât de mult despre politica din State, dar într-o altă postare.

Poate că eu greșesc

Am avut ieri, pe Twitter, o conversație care m-a pus un pic pe gânduri. Era un pic nemulțumit de ceva ce se întâmpla în spațiul politic, și cel cu care discutam își exprimase părerea cu un soi de dezamăgire și defetism care, sincer, îmi displace. Dar am întrebat exact despre ce e vorba - omul spunea că vrea să plece din țară, că planifică de foarte multă vreme să o facă, iar când altcineva a intervenit, sugerând că România e frumoasă dacă o vezi ca turist, omul a replicat destul de supărat că e prea multă nesimțire, hoție, chiar și când te duci ca turist.