Încep cu o paranteză. În anul 2021 cel mai vândut roman românesc a fost „Exuvii” de Simona Popescu. Nu știți cine e Simona Popescu, și nu știți nici măcar ce înseamnă „Exuvii”. Și nici că există un roman atât de popular în România numit Exuvii, probabil copiii tot își bat la cap părinții să le cumpere un roman despre droguri, probabil, că ce sunt alea exuvii, ce-ar putea fi altceva decât droguri? (Nu sunt droguri. Dar mai contează?)

This is part 3 of a series with undetermined number of rants from my side. Last time I finished my rant with a very wide statement that people might dislike, which is that „Open source comes from privilege”. And I don’t want to focus too much on the social aspects of how the software world changes, but I think there’s a few things worth discussing about nonetheless. This rant is a collection of multiple mini-rants, so I’ll get to explain that statement as well.

This is part 2 of the series, the rant about web based applications is here. Now here’s the deal with Rust, the language that nobody really likes but everyone plays a Rust-fanboy on YouTube because it’s the cool new toy.

There are a few trends that I notice in the world of software development that have, thankfully, little to do with AI, but are still worth mentioning and discussing. This is a set of two articles because it seemed I had more to say than I expected.

Acum vreo trei luni vă povesteam că am trecut pe Linux, „dintr-o bucată”. Mă săturasem de toate felurile în care Microsoft își face produsul inutilizabil. Și aș fi uitat complet de chestia asta, doar că m-au tras de mânecă niște oameni să povestesc un pic cum arată lucrurile pe Linux, și vin să vă povestesc.

După revelația extraordinară pe care mi-a oferit-o seria XXX am zis să merg spre ceva mai puțin controversat, și să mă uit la filmele din seria Karate Kid. 6 filme, din care ultimul chiar în 2025, o serie care mi-a plăcut destul de mult când eram copil. Și, ca în cazul seriei XXX, m-am gândit să stric câteva copilării și să îmi strâng câteva gânduri pe tema lor.

Circulă azi mare scandal cu ANAF, și faptul că Adrian Nica le-ar fi zis ieri celor de Digi24 că gemurile făcute în casă ar trebui taxate. Și nu mi-ar fi atras atenția deloc știrea asta, doar că ieri am primit și un clip făcut cu SORA2 în care doi polițiști arestau o băbuță care vindea niște legume înșirate pe un ștergar. Și dacă clipul ăsta cu arestul e clar că vine din fabrica de intoxicare a AUR, notoria Alianță pentru Ura între Români, asta cu Adrian Nica a venit din „bula mea” - din zona unde m-aș fi așteptat ca oamenii să facă un minimum de efort să asculte exact ce spune omul.

Excelentă observația lui Jason Pargin aici, când rememorează un pic Gamergate și cât de multe s-au schimbat în urma gamergate. Ca niciodată, politica a penetrat cel mai important sector economic (sectorul oamenilor care cheltuie cel mai mult producând cel mai puțin, adolescenții - tinerii adulți) și cât de uimitor a fost că politica a rămas la nivelul acela intelectual.

Văd o tonă de efort în a demonta argumentele suveraniștilor legate, de exemplu, de Ceaușescu. YouTube-ul meu s-a umplut de recomandări de genul acesta, probabil cele mai remarcabile sunt cele de la Colecționarul de Istorie (un exemplu) dar sunt mai multe (de exemplu, ceva de la Epoch Times). Istoricii încep să vorbească, și sunt eforturi excelente, necesare… dar uneori par inutile când oamenii ăștia spun „eu nu am susținut niciodată așa ceva” și se mută la următoarea inepție de susținut.

Zilele astea am avut ocazia să revăd toate filmele XXX, și nu vă gândiți la pornografie, că probabil s-a produs mai multă decât poate vedea un om în toată viața asta. Mă refer la seria Triple X cu Vin Diesel, Samuel L. Jackson, și Ice Cube în rolul de spioni salvatori de omenire. Am început să mă uit la filme cu credința că o să fie ceva indulgență și am descoperit ceva mult mai adânc acolo. Atenție, această postare conține spoilere la o serie de filme de dinainte de pandemie.