Am prieteni buni care nu au vrut să mă tragă de mânecă pentru că dădeam impresia că am fost mare fan Iliescu. Nu am fost, și în niciun caz nu am calitatea lui Hoștiuc care dă limbi decedatului cu forța unui monstru sacru, dar recunosc că trebuie să răspund ceva la articolul ăsta, pentru că e atât de bătut în cap încât nu mă pot abține.
Toată lumea abia așteaptă să desfacă șampania și acum 15-20 de ani aș fi fost și eu între ei. Dar dincolo de nivelul de memă (dispare mema cu „te-ai dus X bă băiatule bă”) nu mai simt aceeași ură, aceeași fervoare pe care aș fi simțit-o acum 20 de ani.
Pentru oricine nu a ascultat încă podcastul „To catch a thief” aș spune că ar trebui întâi să ignorați această postare și să puneți mâna să ascultați podcastul. Se găsește pe toate platformele de ascultat podcast, inclusiv pe iTunes sau Spotify.
Ascultam recent un economist care îl descoperise pe Harari și care amintea că ideea disponibilității vaste a mâncării este recentă, și că momentul în care mâncarea nu a mai devenit rară e destul de recent în istorie. Și mi-am dat seama că nimeni nu vorbește despre consecințele disponibilității hranei la români. De câteva zile mă tot preocupă problema asta, și îmi dau seama că consecințele sunt mai complicate decât par.
Voi cum vedeți viitorul cu AI? Unii din noi îl văd ca fiind strălucit, avem niște AI-optimism la tot felul de oameni care spun că da, AI va schimba pentru totdeauna felul în care facem lucrurile. Avem AI-pesimism, de exemplu la mine, oameni care cred că AI este în momentul ăsta un net negativ, pentru care consumul de resurse și inhibarea calităților individuale ale oamenilor sunt mai importante decât prezumptivul spor de productivitate pe care îl aduce. Există AI-absolutiști care spun că AI-ul va rezolva toate problemele lumii. Nu există neutralitate pentru oamenii care lucrează în câmpuri care sunt afectate de AI într-o formă sau alta.
Acum mai bine de-un an George Damian, dar nu numai, sugera că ar fi mai bine să voteze răul cel mai mare pentru că e sătul să voteze răul cel mai mic, că întotdeauna răul cel mai mic se dovedește slab, inapt să repare lucrurile și să le facă mai bine. Dacă primul vostru instinct e să fiți foarte supărați pe el, calmați-vă. George Damian nu e deloc nerezonabil în ceea ce propune; există o logică reală în spatele ideii, și, întâmplător, el e una din persoanele care m-au învățat ca atunci când aud o idee contrară să stau, să ascult, și să integrez în ceea ce cunosc eu despre subiect; uneori, poți participa în conversații doar ascultând punctele celorlalți de vedere și așteptând să afli care e rațiunea din spatele lor.
Cred că e momentul numai bun pentru a face un post-mortem pentru ce a făcut Elon Musk la Twitter de îndată ce l-a preluat. Nu o să repetăm gluma cu lăsatul chiuvetei înăuntru pentru că nu a fost atât de bună cât pare. Dar știm câteva lucruri pe care aș vrea să le discut.
Deocamdată e ilegal să substituim numele cu calificativul „proasta satului”, așa că titlul rămâne neschimbat. De ce cere Anamaria Gavrilă STS-ului să pună la dispoziție numele celor care au votat? Păi există un singur motiv. Strategii oamenilor lipsiți de caracter vor să pună în aplicare tehnica pe care au folosit-o republicanii americani pentru a menține publicul într-o stare de tensiune constantă. Certificatul de naștere al lui Obama.
Mai apare din când în când discuția asta și întotdeauna sunt uimit că lumea nu știe care e cea mai simplă și naturală cale de a avea acces la caracterele românești pe orice tastatură, fără să fie mare confuzie. Știu că există un aranjament de tastatură oficial de limba română, care înghesuie caracterele românești pe tastele cu caractere speciale, lucru care îi face pe oameni să tot schimbe între aranjamente pentru a tasta acele caractere speciale, care sunt de negăsit în varianta românească. O problemă sordidă dacă, de exemplu, ai fi programator, pentru că acele caractere speciale sunt extrem de folosite în fiecare zi din viața unui programator.
După ce am vorbit in postarea anterioară despre lucruri rele, hai să compensăm cu câteva lucruri bune.