O ultimă postare politică pentru o perioadă mai îndelungată

În primul rând, dați-mi voie să încep cu o paranteză. Zilele astea mi-am făcut o reevaluare, genul de reevaluare pe care oamenii și-o fac în mod normal la final de an pentru că e o perioadă mai relaxată în care ar avea timp pentru astfel de lucruri. Pentru că mi-am rezervat această perioadă ca o perioadă de relaxare, a fost un moment prielnic să reflectez asupra senzației că 2025 a fost unul din cei mai proști ani posibili, și mi-am dat seama că problema nu e neapărat la mine. Da, am fost ca societate în pericol existențial - și suntem în continuare. Numai smintiții se pot bucura că au pus mâna pe megafon toți mincinoșii, și chiar dacă minciuna e trans-partinică, gândirea criminală e aproape exclusiv de partea celor care își spun suveraniști. Așa că să începem de la ei.

Trump Derangement Syndrome

Zilele trecute un regizor de film, Rob Reiner, care a regizat, printre altele, The Princess Bride, A few good men („You can’t handle the truth!”) sau „The Wolf of Wall Street”, a fost ucis de către (probabil) fiul său. Doar că nu prea o să auziți foarte multe cuvinte de simpatie pentru această situație, care în mod normal ar fi fost primită cu șoc de către comunitate, în principiu pentru că președintele Statelor Unite ale Americii a decis să explice care e cauza pentru care un apreciat regizor a fost omorât. „Trump Derangement Syndrome”, l-a numit, și pentru că am fost și eu acuzat de acest sindrom (de către o figură relativ cunoscută), va trebui să explic ce este acest sindrom și cât de fatal poate fi.

Ce nu știu politicienii tineri...

… este că mori cu dreptatea în mână dacă nu știi cum să pui problema. Este un lucru pe care USR încă îl învață, și pe care partidele de fracțiune de procent nu îl stăpânesc deloc. Și sunt mai multe aspecte aici pe care vreau să le punctez, și sunt sigur că nu o să le enumăr pe toate. Dar o să le iau în ordine.

La ce trebuie să fim atenți în următoarele zile

Zilele astea sunt încă în tumult din cauza documentarului Recorder pe care recunosc că încă nu l-am urmărit. Poate pentru că nu am suficient nerv pentru a-l urmări, sau poate pentru că știu deja ce o să văd acolo. Oamenii din online pe care îi urmăresc s-au plasat exact cum m-aș fi așteptat, oamenii de la care mă aștept la decență s-au pus pe explicat ce se întâmplă acolo și să-l folosească pentru a iniția o schimbare în bine, jigodiile îndreaptă la conservatorism în justiție și explică cum de fapt totul se întâmplă pentru că Flavia Boghiu e investigată într-un proces în care dauna potențială e de vreo 5000 de euro. Dar nu te poți aștepta la altceva de la jigodii, ei se hrănesc din nefericirea comunității, deci nu poți avea mai bine.

Ziua porților deschise la BNR

Am fost ieri la Ziua Porților Deschise la BNR la Brașov. E un tur ghidat prin Palatul Czell, unde ajungi arătându-ți actele (ceea ce a fost ciudat, dar nah). Surprinzător de multă lume pentru un eveniment pe care eu l-am perceput ca publicizat obscur, dar se pare că nu a fost.

Propaganda de stat

Dacă e ceva ce mi-aș dori să văd mai mult e propaganda de stat, și asta făcută cât mai repede. Știu, cuvântul „propagandă” ne irită puternic, mai ales când vorbim despre ceva ce ar trebui făcut de către stat; statul este un corp străin pe care nu îl dorim în viața noastră, este un aparat de opresiune și ar trebui să nu ne dorim așa ceva. Corect? Cel puțin asta ne povestește lumea pe internet, noi ar trebui să urâm statul și statul ar trebui să dispară din viața noastră rapid! Nu ne zice el cum să ne trăim viața!

Cravata galbenă (2025)

Cravata galbenă este o cravată pe care tatăl lui Sergiu Celibidache i-o făcuse cadou când era tânăr, și i-a retras cravata când acesta s-a dedicat muzicii; la final îi returnează cravata într-un pachet pe care îl deschide doar la bătrânețe.

How the development world changes (enshittification)

You probably didn’t hear that the foundation behind the Zig programming language decided to switch from github to codeberg, and I will not try to explain to you why this is an important piece of news. It’s not. It’s a sane choice, and not only that, it’s the choice that should be and is made by some other open source projects as well. The article in The Register that I linked to gives one reason. It’s not the only one, but a common trend we tend to see in the development world, even at tooling level (and this is new).