Restul e tăcere

Am fost aseară să văd ultimul film al lui Nae Caranfil. Cuvintele sunt de prisos – este cel mai bun film românesc pe care l-am văzut în ultimii 5 ani. Un film care te umple de bucurie și de disperare, o plăcere vizuală completă, un film atît de bun încît stai să te întrebi de ce actorii vorbesc românește. Un București dinainte de Primul Război Mondial, români frumoși și o Românie frumoasă, mai frumoasă ca niciodată pe peliculă.

Despre ‘Monoloagele Vaginului’

Ce este mai frumos decît să mergi duminică seara la o piesă de teatru? În momentul acesta aș putea spune nenumărate lucruri, pentru că încep să cred că teatrul devine o formă de exhibiționism inutilă și ineficientă.

Debusolată, Busola

Tocmai vin de la film. Am fost să văd Busola de Aur – un film fantastic (adică din spațiul genului fantasy) care are foarte multe idei bune dar realizarea (din nou) incredibil de proastă.

Masculul A-Z

Există momente în care îți dai seama că lucrurile pe care le cunoaștem și înțelegem sunt insuficiente pentru a da un sens complet lucrurilor care se întîmplă în jurul nostru. Oamenilor de știință le trebuie ani și poate zeci de ani pentru a da sensuri și a abstractiza folosind un model logic complex probleme dificile precum problema găurilor negre, a existenței altor specii în afara ecosistemului terran sau, problema pe care vreau să v-o supun atenției: detronarea masculului alfa.