Există o percepție bizară asupra mediului IT, și mi-aș dori să o îndrept. Există o mantie de mitologie aruncată asupra tuturor celor care mânuiesc tastaturi și oamenii le acordă super-puteri mai ceva ca lui Prâslea cel voinic sau Harap Alb (comparația cu Făt Frumos nu e deloc exagerată).
Acum 9-10 ani doream să cumpăr ceva de pe net. Nu era ceva enorm sau complicat, nici ceva teribil de scump, însă în dimineața aceea nefastă mi-a fost imposibil. Când am plasat comanda site-ul s-a stricat de tot – atât de tare încât site-ul nu se mai încărca deloc, și nu a mers vreme de vreo oră.
I promised I would get back on the issue of vim and why I wouldn’t recommend it to anyone, and why (horror, shock, awe!) I find it kind of retrograde. That, importantly, doesn’t mean that everyone is not free to use it, and, to the contrary, people should use it when they are bound to console mode for some reason or another. However…
Tocmai m-am întors de la Geekmeet #7. Pe de o parte, sunt satisfăcut, pe de altă parte dezamăgit. O să vorbesc despre ambele aspecte, în speranța că o să pot să transmit corect mesajul care mi s-a format în minte.
Let’s start with what I really don’t like: Invisible syntax sucks. Big time.
Vă mai amintiți de ‘concursul ochilor vineți’? Pentru prima oară în ceva vreme mi-am făcut timp ca să termin un proiect pe care l-am pornit acum un an și jumătate – chiar înainte ca eu să încep să nu mai am deloc vreme.
Pregătesc un scurt material despre noua unitate informațională. Pentru că în ziua de azi nu mai vorbim despre bit, byte sau octet. Vorbim despre strings, despre conținut, despre felul cum tot este sau poate fi string.
Cam asta ar fi sinteza semi-finală – aștept comentarii pe text, dacă e posibil 😛