Când hălăduiam la începuturi pe internet nu prea mă interesa partea de politică - căutam locuri unde să intru în vorbă cu tipe și să citesc lucruri interesante, drept pentru care primii mei ani au fost petrecuți în documentații tehnice, în cluburi de scriitori și în cluburi sociale/artistice - IRC, yahoo! chat, DeviantArt. Politica a început să mă intereseze un pic mai târziu, să zicem prin 2004, când România trăia sub spectrul „Baronului” Năstase și a găștii lui.
Cred că una din cele mai frustrante minciuni legate de societatea modernă democratică e că avem un câine de pază asigurat în jurnalism; că lucrurile merg pentru că putem să ne bazăm că cineva veghează ca democrația, adevărul și informația corectă să fie promovată. *Prin „jurnalism” în titlu numesc genul ăla de jurnalism care informează corect, care lucrează în sprijinul publicului și nu complotează contra lui.
În momentul ăsta, pe site-ul eMag nu mai există nicio informație de contact reală. Treaba asta e relativ recentă - acum jumătate de an sau un an puteam să ajung să discut cu o persoană de la customer support la eMag - o persoană care să-mi explice lucruri și să-mi răspundă la întrebări.
Nu știu dacă ați urmărit drama recentă legată de produsul de la Logitech, „Forever mouse”. Cred că e suma perfectă a ce înseamnă elita tehnologică modernă, așa cum am mai văzut-o exemplificată cu indivizi siniștri precum Elon Musk, Sam Altman și cam tot ce s-a vehiculat în tehnologie în ultimii ani (crypto, NFT, AI, TheNextBigThing™️).
Dacă e ceva ce nu am priceput este de ce la deschiderea de la jocurile olimpice s-a dorit reinterpretarea de către comunitatea LGBTQ+ a Cinei cea de taină a lui DaVinci?
Hai să scriem genul ăla de articol care a dus mai departe renumele școlii de făcut prieteni „Dorin Lazăr”. M-am săturat de indivizi impertinenți și aroganți care se arată iritați de faptul că li s-a vorbit la per-tu pe când ei considerau că trebuie să li se vorbească cu per-dumneavoastră.
E o chestie pe care am observat-o deja de vreo câțiva ani - o mirosisem de pe vremea GamerGate când am început să o las mai moale cu înghițitul automat a orice idee părea de dreapta, dar începe să fie din ce în ce mai evidentă în era Donald Trump. Dreapta modernă a devenit un snowflake-ism teribil, incapabilă să se angajeze într-un dialog real cu orice individ care își mai păstrează încă capul pe umeri și mai crede în faptul că ideile trebuie judecate pentru propria lor valoare.
Am mai spus treaba asta, dar mi se pare că una din cele mai mari dovezi de lașitate a intelectualilor români este fraza „link în primul comentariu”. Cam asta ar fi tot, dar dacă nu mă credeți, hai să vedem un pic cum arătau lucrurile înainte de epoca social media.
Ultima comunicare a fost că i s-a deschis dosar penal lui Wiz Khalifa pentru consum de droguri și instigare. Dosarul ăsta ar trebui să fie o sursă teribilă de amuzament. Oare ce se mai întâmplă cu acest dosar?
S-a umplut internetul de stoicii căldurii, oamenii care adoră căldura, care explică că așa și trebuie să fie vara, care caută articole de la 1800 care să demonstreze că uite, și atunci a fost cald, că care, bro, uite, Ion Luca Caragiale a scris o schiță numită Căldură mare în care Radu Beligan ne-a arătat că nu are talent actoricesc, că e doar un pic de căldură, ce vă plângeți atâta? Asta deși avem înregistrările meteorologice de mai bine de 100 de ani care să ne zică că ăsta e ăl mai cald an dintre cei dinainte, că anul ăsta a fost mai călduros decât toate cele dinainte oricum ai învârti datele, și că viitorul va fi și mai călduros.