Social

Lumea răsplatei instantanee

… sau ’the world of instant reward’, cum mi-a venit prima oară în minte, e o idee pe care o frămînt de cîteva luni bune, poate ani (și da, după atîta vreme nu am reușit să-i găsesc un nume mai fericit).

Zîmbetul obligatoriu sau tirania gîndirii pozitive

Societatea curentă a devenit obsedată de ideea de a te simți bine – de a gîndi pozitiv, de a inspira în jurul tău gînduri pozitive, în ciuda a ceea ce gîndești în general. Am găsit o prezentare scurtă, numită: „Zîmbește sau mori: Tirania gîndirii pozitive”, în care vorbitoarea demontează beneficiile gîndirii pozitive. Două puncte importante (din punctul meu de vedere) pe care le subliniază:

Kowloon Walled City – orașul monolit

În călătoria mea prin Hong Kong mi-a atras atenția densitatea de populație de pe străzile orașului – dacă în zonele turistice lucrurile arată relativ decent, prin zonele populate de localnici lucrurile nu mai stau deloc așa – la trecere la fiecare semafor vezi vreo 100 de oameni care așteaptă să treacă – minut de minut.

Despre statistici

Am un blog mic. Știu chestia asta, și nu mă amăgesc de unul singur că nu ar fi. Am cîțiva cititori fideli, de bună calitate, dar sunt conștient că nu sunt colțul cel mai interesant din blogosferă. Scriu prea mult. Textele pe care le scriu sunt de obicei mai lungi de o pagină, și cum suferim în masă de ADHD, e de înțeles că nu sunt foarte popular. Și totuși Google mă consideră destul de relevant, de vreme ce îndrumă oameni încoace. Poate pentru că lucrurile despre care comentez sunt de nișă… tot ce e posibil.

Experimentul fishilica

Multă lume vorbește despre plecarea lui zoso de pe zelist, lucru care începe să sune a ‘antireclama face bine’, pentru că, să fim serioși, zelist e un loc anost cît timp top3-ul e neschimbat. În afară de faptul că oamenii de la Pid’jin au făcut un widget frumos, numai bun de pus în dreapta blogului, zelist e irelevant (cel puțin pentru mine, care n-am cum să am admiratori veniți direct din zelist.