Tot bat eu toba de imediat după alegeri că „actorul statal” care ne face probleme nu este Rusia, că Rusia e incapabilă să facă operațiuni de o astfel de anvergură, că nu mai are bani. Și a venit Alex Mihăileanu să pună întrebarea succint și la obiect: «dacă „actorul statal” nu era Rusia, ci MAGA?». Recunosc, eu nu am avut niciodată concizia asta, dar acum mă bucur că lumea începe să vadă ceea ce ziceam de ceva vreme.
Acum ceva deja multă vreme am încercat să expun mai nuanțat opinia mea despre piraterie. Am explicat în detaliu de ce nu e ok să piratezi. De ce piratarea este o piedică în calea unei vieți culturale echilibrate. Răspunsurile la ce am scris mi-au provocat însă suficient de multă scârbă încât să nu mai apuc să scriu ultima parte din opinia mea despre piraterie: și anume că comportamentul marilor corporații este anti-cultural, un deserviciu adus producțiilor culturale, și doar produse comerciale implicate în schimburi monetare. Și că e complet justificată pirateria în acest caz - în care lipsa de onestitate a partenerului comercial transformă actul cultural și artistic în conținut.
Sunt lucruri pe care le poți face o singură dată într-o viață de om.
O să mă folosesc de un articol de-al lui Vali să discut două probleme importante pe care propaganda de stat SUA le-a împins suficient de puternic în ultimii 20 de ani (cel puțin) încât să intre în subconștientul europenilor.
Nu prea mă dau cu părerea pe blog despre lucrurile care țin de istorie pentru că în general nu prea îmi plac polemicile la modă. Dar discuțiile recente în jurul coifului de la Coțofenești au adus câteva idei pe care le-am discutat și în ultimul episod de podcast.
Continuăm cu playlistul de nu-neapărat-Korean-nu-neapărat-pop pe 2024. Lista o găsiți pe YouTube.
Românii habar n-au cum arată rasismul.
Weekend-ul ăsta Musk a fost ocupat, așa s-a lăudat. A fost ocupat să distrugă USAID. Motivul ar fi că USAID este o organizație teroristă (aceasta e ideea promovată de Musk în postarea respectivă).
Aș putea să vă povestesc pe un ton lăcrămos cum mă cenzurează Facebook. Am o poveste care ar putea să vă rupă cămeșa de pe voi de tristețe. Nu e cazul. E un demers inutil, la fel ca toate rapoartele care îmi marchează fiecare postare pe Facebook cu link la blogul meu ca „spam”.
„Trebuie să fii foarte tâmpit să crezi că ce face Trump e ok” zicea un mare clasic în viață, dar pentru mulți încă nu e evident că Trumpilică e tâmpit. În fond, zice lumea, își vede interesul personal, care nu e totuna cu interesul americanilor.
Pentru că sincer vreau să le las în urmă și să mă reîntorc la făcut playliste cu kpop sau să continui seria despre Hush, hai să clarificăm niște lucruri, și să trecem peste ele.