Ca cetățean al Internetului sunt asaltat zilnic cu o sumedenie de mostre de înțelepciune. Oamenii nu se abțin să nu dea share sau link către lucruri care le modifică viața pentru 2 secunde, fie că e vorba de pisici care îți transmit că vrei sa trăiești viața din plin, că e un copil din Africa ce îți amintește că viața ta e extraordinar de bogată sau de istorioare cu tîlc cu profesori super-înțelepți.
Ultima aberație în materie de patriotism absurd e faza cu „latina e o limbă românească”. Tot internetul românesc arde pentru că un fost consilier al papei Ioan Paul al II-lea ar fi declarat că limba latină ar fi o limbă românească.
Pentru că proprietatea termenilor e un lucru care ne lipsește în general, aș vrea să explic ce nu e un flashmob. De exemplu, un flashmob nu este această reclamă filmată de BestValue fără aprobări în aeroportul Otopeni:
Microsoft has probably the best IDE in the world. It’s called Visual Studio, and lately it has been messed up with unnecessary ALL CAPS menu entries and the ugliest colors possible, not to mention that awful flat look. Besides that, Visual Studio is still the best IDE around.
Tovarășii de la CFR sunt meseriașii de azi. Și ard de nerăbdare să fiu dat în judecată de tovarășii de la CFR, pentru că o să fie fain de tot. Astăzi mă simt ilegalist și doresc să mi se interzică drepturile civile pentru că am dat un link către CFR Călători.
Pe domnișoara Ruby o cunoașteți. E o domnișoară pe care stă cu greu tricoul mulat în piesa ‘Stinge lumina’, de unde a rămas în patrimonul cultural românesc următoarea versificație:
Știu un banc. Să zicem că doar pe ăla îl știu, și nu numai că îl știu doar pe ăla, dar îl și repet în fiecare zi, în fața acelorași oameni. Cît durează pînă se răsuflă poanta? Oricît de bună ar fi, ce e prea mult strică. La fel și Harlem Shake-ul.
Mult. Atît de mult, încît încă mai rîd. Se dă următoarea poză:
… este că în momentul în care cer ceva de la ‘stat’ cer de la ei înșiși. Pentru că statul are bani exclusiv din contribuțiile lor. Și că majoritatea celor care cer chestii de la stat nu contribuie la avuția comună care e statul cu nimic. Sunt niște loseri care stau pe banii părinților.
Sunt atît de multe lucruri de spus aici încît nu știu de unde să încep. Rar mi se întîmplă să pregătesc mental un articol vreme de un an; pentru articolul acesta mi-am început notițele acum aproape un an, pentru că simțeam nevoia să îl scriu. Dar exact acum, înainte să îl scriu, m-am decis să dau notițele la o parte, pentru că m-am decis să nu fac demonstrații; în plus, multitudinea de exemple ajutătoare ar încurca mai mult. O să dau unul singur, amuzant: prins de beția sărbătorilor,