Am urmărit în ultimele două săptămâni un documentar despre războiul rece făcut la sfârșitul anilor ‘90. Un documentar destul de slab; nu vorbește despre foarte multe lucruri întâmplate în spatele cortinei de fier. E o viziune americană ‘democrată’, cu discursul clasic plin de vinovăție că au rezistat tentațiilor comuniste și cu mare admirație pentru liderii ruși.
Sunt niște lucruri la care mă gândesc de ceva vreme, și pe care văd că niciun guvern al României nu vrea să mi le dea. Câteva lucruri care ne-ar face viața mai bună tuturor, în cele din urmă.
O cârciumă insalubră unde vara se înghesuie toți adolescenții să bea băutură îndoită cu apă, la preț de nimic. Și au început toți să plângă după gloria de mult apusă a bețiilor inutile din Vamă:
Seria Vitejii Vânjului și-ai Vrăjii (o traducere Utopia Balcanică) re-revine în definiție înaltă. Adică Ubisoft, cei care stau cu fundul pe franciza de aur, au decis să plătească doi desenatori și să refacă grafica de la Heroes3, să arate bine pe ecranele noastre mari și frumoase. În sfârșit o să putem juca și noi Heroes 3 fără să arate ca și cum te pui să numeri pixeli.
Una din cele mai obositoare teme de discuție deschise în spațiul public recent este aparenta obsesie pentru construcția de biserici a românilor. Doar că tema nu e discutată în termeni inteligenți, făcând-o o temă de propagandă anti-BOR decât orice altceva.
Nu vorbesc foarte des despre comentariile pe care le primesc pe blog. O fac acum ca o mică excepție de la regula pe care mi-am impus-o singur.
O veste pierdută pe news-feed-ul meu mi-a reamintit că se mai întâmplă și altceva în afară de politică și ninsoare în lumea asta.
Fără nicio legătură cu restul textului, îmi vine un pic mai greu să cred că acum 100 de ani, locul ăsta de unde vă scriu era în Austro-Ungaria.
„Dacă ie pă internet ie gratis” zice legea nescrisă pe care o cunoaște tot poporul. Totul e gratis, chiar și ceea ce nu e, pentru că sigur se găsește un loc în care avem același lucru piratat. Și se piratează în nesimțire, fără niciun fel de respect pentru ideea de proprietate intelectuală, o idee străină Internetului.
Cei care urmăriți blogul meu de ceva vreme știți că multă vreme am scris cu î din i, în loc de â. Am adoptat scrierea veche ce-mi fusese predată la școală, cu excepția lui sunt pe care îl adoptasem aproape natural((și în momentul ăsta simt că sunetul din sunt-ul meu chiar bate mai mult înspre u decât înspre î)).