Social

Poate unul din cei mai importanți motivatori pentru „schimbare” este ura declarată contra a ceea ce se numește în mod sfidător „Tefeliștii”, așa-zișii tineri frumoși și liberi pe care de vreo 8 ani televiziunile din România și influencerii cu micro-intelect i-au identificat ca dușmanii poporului. Unul din motivele pentru care Lasconi e văzută ca indigerabilă și „nu pot să o votez” este fix pentru că a fost susținută inițial de tefeliști. Vârsta e mai puțin importantă, ce e mai important e că tefeliștii sunt progresiști, nu au de lucru (caz în care sunt snowflakes) sau lucrează în IT, servicii, marketing sau alte industrii d-astea cu calculatorul și comenteaza toată ziua pe net. Ei au fost înfierați ca răul națiunii, cei care insistă să ne omoare spiritul nostru românesc, sunt considerați leneși, stau toată ziua pe net, sunt naivi, pun botul la propagandă europeană, sunt atei, sunt ecologiști, pro-Ucraina, susțin drepturile LGBTQ+, ce mai niște mizerii de oameni.

Mă aștept ca acum să avem cea mai vie săptămână politică din ultimii 15 ani. Pentru că pentru prima oară partidelor clasice li s-a arătat sticluța cu otravă din care au băut în ultimii 15 ani sub umbrela banilor europeni, și lecția e dureroasă. PNL-ul mă aștept să se redreseze cel mai bine, deja Bolojan pare să preia frâiele partidului. O să-l transforme într-un coșmar totalitarian, dar Bolojan deocamdată e bine văzut că a furat cu gust și a făcut Oradea o micro-oligarhie model. PSD în schimb nu are acest om. O să vină, poate, Firea? Ultimul lider PSDist care avea real ceva de zis fusese Ponta, Ponta care avea în minte idealurile liberale dar a nimerit în gașca greșită. Destul despre astea două acum. Să vorbim despre partidele extremiste care au preluat conducerea.

Acum când vă scriu sunt validate 99.93% din procesele verbale. Pare aproape sigur că în turul doi va ajunge Elena Lasconi. Am votat pentru ea. I-am încurajat pe toți cei pe care îi cunosc să voteze cu ea. Îi voi încuraja să o voteze și în turul doi.

Nu-mi place denumirea de „creator de conținut”. Știu că mi se aplică, am un blog, două podcasturi (despre care am uitat să vă mai vorbesc) și în curând mai vin și alte chestii. Doar că ideea de „creator de conținut” mi se pare extrem de goală de… ehrm… conținut. Și mi s-a dat ocazia să reflectez de două ori asupra subiectului în ultimele 12 ore, deci hai să zic ceva pe tema asta.

Întâmplarea a fost destul de bizară. Reprezentativa de fotbal a regiunii nerecunoscute de România Kosovo veneau aici cu speranța că ne bat bine de tot și au o șansă la primul loc în grupă. De ce România e silită să joace contra unei provincii pe care nu o recunoaște este un detaliu care îmi lipsește cu desăvârșire, dar UEFA a decis că e o idee bună să jucăm contra acestei selecționate după ce cu un an sau doi în urmă au fost întâmpinați cu salutul Kosovo je Srbija și nu le-a plăcut.

Umblă pe TikTok acest delir neoconservator al lui Bogdan Stoica, unul din jurnaliștii din categoria „scandalul sunt eu” care deodată s-a trezit vorbind de la sine fără să-l verifice nimeni la ce vorbește. Iată delirul aici, dar, în principiu, Bogdan Stoica se plânge de tarele progresismului, o virează înspre Greta și ipocrizia ei după care explică cu educația cum stau lucrurile. E un tiktok de sub două minute dar la faza cu educația am cedat, deja e prea mult.

USR vrea să propună o chestie foarte utilă, să legifereze burnout-ul (epuizarea fizică și psihică datorată muncii) și să ai concediu medical când ai burnout. Excelent. E o experiență din ce în ce mai frecventă în societatea românească, mult mai frecventă în medii în care de obicei nu se admite că există așa ceva (medicină, educație, dar nu doar meserii intelectuale). În fine, idee bună, dar absolut inutilă pentru că:

Evident, odată cu ridicarea la putere a lui Trump America va avea în curând alte probleme decât să susțină motorul economic și inovația internațională. Oricum majoritatea banilor sunt băgați în tocătoarea de bani numită AI, și la final o să vedem doar ferfeniță din ei, deci Europa oricum ar trebui să-și facă niște planuri.

În mod normal ar fi fost o colecție de idei legate de alegerile din SUA. Cumva, însă, m-a întristat prea tare rezultatul - nu pentru că a câștigat un fascist sexist care întruchipează, aparent, creștinul perfect, ci pentru că e doar încă o culme pe drumul înspre capătul de linie pentru ideea asta generoasă care a fost democrația liberală.

S-a vorbit destul de mult zilele astea despre Erika Isac și despre faptul că artiștii români mari plagiază cam mult. Nu plagiază, se inspiră. Și sincer, nu mi se pare foarte important. Nu se va întâmpla nicio mare revoluție în muzica românească - nici originalitatea și nici integritatea actului artistic nu sunt elementele care fac piesele populare - lumea nu ascultă pentru că vrea să audă ceva original, ceva bun, ci vrea să fie stimulat și șocat. Și pentru că din ce în ce mai puțini învață engleză și alte limbi străine, le e mai ușor când se reîmpachetează în limba locală entertainment-ul. Nu putem la filme pentru că costă prea mult, dar muzica e mai ieftină, și metodele de producție sunt mai simple. Și muzica e mai simplu de copiat, aducând totuși o oarecare notorietate. Ăsta e motivul pentru care mulți influenceri români au și ceva piese la activ.