Social

În 1972, Mitsuo Tsukahara a efectuat o mișcare pe care lumea a admirat-o atît de tare încît mișcarea respectivă acum îi poartă numele. Din păcate, habar nu am ce e ăla un ‘țucahara’, și nici ce e un triplu șurub.

Duminică, Ionuț Budișteanu ne-a anunțat că merge la plimbare cu părinții lui, la prostia aia organizată de Antena 3. Nu comentez despre asta, dar vreau să vă zic un pic despre cine e Ionuț Budișteanu și de ce vă îndeamnă să mergeți și voi.

TVR a început să posteze multe materiale de arhivă. Având în vedere că TVR stăpânește tot ce înseamnă material de televiziune până în 1989, e clar că avem acolo niște lucruri valoroase, precum această scenetă extraordinară jucată cu măiestrie de monumentul actoricesc românesc, Radu Beligan.

Imaginea de mai jos nu e trucată. Da, vorbim de 8 vitrine ale Loteriei Române, într-o zonă ultra-hiper-centrală, în Brașov. Unde stau în spatele unor gratii niște doamne gata să le ia banii doritorilor de îmbogățire rapidă.

De ceva vreme încoace văd cîteva semne chiar bune în legătură cu felul în care vedem pirateria. Acum cîteva zile un prieten m-a contactat și mi-a zis că, inspirat de seria mea de articole, a început să renunțe la materiale ilegale luate de pe torenți. Și nu e singurul.

O elevă a fost prinsă copiind la bac. Chestie foarte nasoală, suntem cu toții de acord că așa stau lucrurile; nu e deloc plăcut pentru oricine ca o fată de 18 ani, naivă și probabil implicată în scandal fără voia ei să fie dată afară din examen. Dar regulile sunt reguli.

Evit cu îndemînare ‘subiectele zilei’. Toată lumea are o opinie expertă legată de bac, sau de procesul lui Felix, sau de hepatita bulgărească sau de roșiile cancerigene, țuguiate, ale pușcăriașului Menci. Și eu am o opinie despre fiecare din lucrurile astea, dar în seara asta mă simt un pic melancolic, și vreau să vă scriu despre greșeli. 

În articolul anterior am scris despre vechiul internet și am amintit lucrurile cele mai importante pentru mine. Unii au prins internetul dinaintea mea: BBS-uri și Usenet groups, alții și-au amintit de lucruri pe care eu le uitasem, alții și-au reamintit de lucruri pe care ei le uitaseră. Sigur, nimeni nu a uitat cum sună un modem, așa cum e foarte dificil să uiți cum sună o casetă cu un program Z80. Oricum, ținta mea era un pic diferită, nu mă gîndeam că o să stîrnesc atîtea nostalgii (inclusiv în mine). Nu sunt un fan al nostalgiilor, sunt încă prea tînăr pentru așa ceva.

Cei mai mulți dintre cititorii mei nu își mai amintesc o epocă fără facebook. Fie pentru că pe-atunci Internetul nu era la fel de interesant și găseai chestii care te interesau pe tine direct prin Google (sau search-engine-ul de la yahoo, ce vremuri!), fie pentru că multă vreme Internet a însemnat yahoo+messenger+IRC.

Umblă zilele astea diverse articole despre cum e tratată poliția română. Și nu zic, poate că sunt abuzuri uneori, dar hai să vedem două cazuri. Primul, de la Mariciu (via arhi):