Radu are un articol despre cum are senzația că școala pare imposibil de modernizat și adaptat la nevoile actuale. Nimic mai fals, nimic nu e nereformabil, dar vreau să vorbesc despre senzația asta că pare imposibil de modernizat. La fel simțim nu doar despre școală, dar și despre cam toate instituțiile statului și mai toate procesele care au loc în ele.
Dacă ați ratat articolul săptămânii, puneți mâna și citiți-l. Ovidiu scrie unul din cele mai bine documentate texte pe tema Academiei Române, explicând cum a ajuns un astfel de for să emită prostii pe tema tehnologiei 5G. Aș mai vrea să explic un lucru, care e evident dar nu a fost scris în clar de autor. Academia Română nu e în serviciul României, ci, ca și celelalte structuri ale statului, sunt în serviciul singurilor beneficiari direcți, ai angajaților structurii respective. În cazul ăsta, teoretic, cele mai înalte minți ale României.
Zilele trecute am descoperit podcastul BIOFY, un podcast foarte scurt care pare și încheiat, o poveste science-fiction scurtă care e probabil cea mai bună producție SF&F românească din ultimul an. Are în total vreo 18 minute, a fost lansat în Martie 2020, și este, din câte știu eu, primul podcast de ficțiune din România. Da, știu, alții împing reclama cu „primul podcast de ficțiune” pe toate canalele dar nu, nu sunt ei. Ei au apărut mai târziu.
De câteva zile încoace Huawei împinge tot felul de amenințări, mai subtile sau mai puțin subtile, prin toate canalele pe care poate să le cumpere. Motivul? „Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G”. O să încerc să sumarizez un pic situația, așa cum o văd eu.
Câteva idei pe scurt (după puterea mea de a scrie scurt), pentru că nu am timp sau energie să scriu pe temele astea, dar nici nu vreau să rămână nescrise.
Anul trecut pe vremea asta mi-am făcut un abonament la revista „Nature” - eram curios cum arată un jurnal științific, și pe-atunci singura ofertă pe care o aveau era un abonament pe un an. Experiența o voi descrie separat, dar ce vreau să vă zic e că, din păcate, trebuie să confirm: Poșta Română desface pachetele.
Am crezut că e mult mai liniștitor să stau pe margine să mă uit la lume cum se ceartă. Teoria așa zice. Practica însă arată că oamenii nu sunt foarte raționali. Și văd cum, după săptămâni întregi de discutat de cum toată lumea creează mari conspirații fie împotriva purtatului de mască, fie împotriva existenței COVID-19, îi văd pe oamenii din cercul meu cât de cât apropiat luând-o razna, generând propriile lor conspirații.
Poșta electronică e un adevărat mister. Cam asta e concluzia pe care o extrag citind acest articol din Decât o Revistă. Autoarea, Sophia Țigănaș, este o adolescentă de 17 ani, destul de inteligentă și curajoasă, și scrie despre dificultățile pe care le întâmpină ea cu e-mail-ul. Și o înțeleg, și vreau să îi spun că nu e singură.
În primul rând va trebui să îmi cer scuze lui Dragoș Stanca pentru că nu am înțeles foarte bine prezentarea lui de la podfest. Într-o postare anterioară am dat de înțeles că Dragoș Stanca e cel care scoate din burtă niște cifre, ori ele nu erau scoase din burtă, ci din BRAT. Este o cifră pe care am contestat-o vehement, și care practic a pus un dubiu teribil asupra întregii prezentări a lui de la PodFest
Acest text a fost conceput pentru a fi inclus într-o colecție ceva mai mare cu dragoni pe care o publica altcineva pe copaci morți. Textul a fost scris într-o după amiază în ianuarie 2016 pe o idee care a fost la fel de surprinzătoare pentru mine ca și pentru voi, după care a ajuns să nu mai fie folosit. M-am gândit de vreo trei ori că e păcat de el și apoi am uitat complet de el până în această după-amiază de valul doi de pandemie.