Discuția cu algoritmul YouTube e foarte importantă zilele astea pentru că YouTube și platformele de streaming în general au ajuns să definească ce fel de conținut consumăm și cum ne informăm. YouTube e probabil cea mai folosită platformă și va mai fi încă câțiva ani de-acum încolo. Invariabil, oamenilor li se vor modela preferințele în funcție de „algoritm”, fie că le convine sau nu.
Zilele trecute am tot citit diverse opinii despre dinamica prețurilor la carburanți. În principiu ideea generală era de fapt că statul e de vină pentru că după creșterile prețurilor - creșteri corelate cu creșterea prețului barilului de petrol - nu vedem o scădere a prețurilor. Tezele exprimate de oameni ca Vali, destul de convinși că motivul pentru care nu scad prețurile atunci când scade prețul barilului de petrol este că statul ia banii ăia.
Am scris și șters de câteva ori postarea asta, dar pentru că am făcut lucrul ăsta, cu atât mai mult poate că ar trebui s-o scriu. Foarte pe scurt, ce am scris în titlu. Adulții mint. Atât de mult, încât momentul în care zic adevărul e remarcabil, și foarte des dureros.
Am scris despre asta în 2014 și în 2020 - dar cred că nu am adus un argument suficient de bun dățile trecute încât lumea să mă ia în serios. Și pentru că ieri și astăzi am avut din nou discuții pe subiectul ăsta, hai să-l scoatem din nou la suprafață, să îl explicăm mai bine și poate de data asta să ne facem înțeleși. Să pornim cu treaba evidentă. Avem de-a face cu un „false friend” - o traducere care pare corectă dar nu e. Cei care nu stăpânesc foarte bine nici limba engleză nici pe cea română vor pune foarte ușor semnul egal între cele două, și se vor mira că oamenii citesc cărți la librărie.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul în felul următor:
Burnout este un sindrom conceptualizat ca rezultând din stress cronic la locul de muncă, stress care nu a fost suficient de bine tratat. E caracterizat prin trei dimensiuni:
Pe scurt, pentru că nu se negociază cu sofiștii mincinoși. Ce am scris în titlu. Nu văd de ce avem o discuție pe tema asta, de ce o aducem pe Hărăbor la televizor să mintă populația că în SUA s-a dat lege să omoare copilul în prima săptămână de după naștere. Dincolo de faptul că oamenii din România comentează în neștire despre Roe v Wade fără să înțeleagă nici contextul legal în care s-a judecat cazul, și nici cum funcționează sistemul lor legal, faptul că se discută în România despre avort e doar o dovadă că agenda publică e făcută altundeva decât în România. Că e vorba de Washington sau Moscova, e mai puțin important.
Povestea cu Quantic Lab continuă. Am discutat în postarea anterioară despre cum arată procesul de testare. Cumva, bănuielile mele au fost confirmate, inclusiv cu surse din CDPR; dar povestea nu se încheie acolo. După ce Doru Șupeală a deschis subiectul ăsta, a fost contactat de mai multă lume și a făcut un lucru un pic neelegant, și anume a început să posteze pe substack scrisorile celor din Quantic Lab. Și lucrurile pe care le zic sunt impresionante. Doar că…
O chestie legată de cazinouri și pariuri, că tot a avut Grasu XXL o altercație. Ne dăm noi mari deontologi, dar ăia sunt singurii care mai bagă bani în aducerea sportului profesionist către mase. Licența aia de Premier League, sau de ATP/WTA nu e pe ochi frumoși și patriotism.
Acum vreo zece ani eram ferm convins că corupția nu poate exista decât la stat, că singurul mod în care poți scăpa de corupție e să ai încredere în puterea indivizilor - că nu individul e corupt, ci doar accesul la fonduri publice este cel care corupe. Eh, în interval de 48 de ore am avut trei exemple care să mă contrazică. Să vorbim, așadar, despre ele, lăsând cea mai picantă poveste la final.
Alex se întreba, un pic naiv, dacă va exista nostalgie după anii ‘90. Ca un om bine integrat în anii ‘20, dar crescut în anii ‘90, nici nu voi răspunde la întrebare, că întrebarea nu merită un răspuns. Doar o listă.