Pe pagina de Facebook a lui Dan Tanasă stă scris, mare, „Creștin ortodox. Soț. Tată. Patriot.” Probabil că alea sunt valorile pe care scuipă el cel mai des, pentru că pe prima scuipă chiar din primul clip pe care îl evidențiază el, un clip în care urlă că ajutăm prea mulți azilanți. Omul se laudă cu celebra valoare creștină de a nu-l ajuta pe cel care are nevoie de sprijin, celebră doar la el în clubul Alianței pentru Ura la Români.
George Simion are un cont de Facebook foarte popular. Aia e, în fond, singura muncă pe care a depus-o în viața lui Simion, să facă rost de urmăritori pe Facebook, că în rest chiar el zicea că a făcut evaziune fiscală. Și nu face doar evaziune fiscală domnul Simion, ci încalcă și legislația în ceea ce privește protecția datelor personale. Așa numitul GDPR pentru care trebuie să-ți dai acordul pentru fiecare chestie care îți folosește datele personale.
De mai bine de o săptămână am renunțat complet la Windows pentru probleme personale (aproape complet, pentru anumite interacțiuni cu niște clienți e încă necesar). Am ales Fedora Linux pentru că am urmărit evoluția lui RedHat încă din 1999; și sunt obișnuit cu stilul și uneltele lor. În fine, ideea e că se poate. Mai tare ca niciodată, se poate.
Înțeleg că G4Media s-a vândut către un băiat, Budeanu, cel care a dat numele de Budeanu uneia din cele mai scandalagioace persoane din universul cunoscut, și că acest Budeanu nu ar fi un individ de foarte mare încredere. Ok, vreau să notez câteva idei, să răspund unor întrebări pe care le-am văzut vehiculate pe Facebook. Cu niște întrebări (și mai puțin cu răspunsuri).
Văd foarte multă lume foarte nemulțumită în ultima vreme. Și nu spun de oamenii care sunt tradițional nemulțumiți - doar sunt unul dintre ei; multă vreme nemulțumirea era conținutul principal al acestui blog. Nu, mă refer la mai toți oamenii cu care interacționez, fie online, fie offline, indiferent de situație. Pare că toată lumea are motive de nemulțumire, și cumva nu poți să nu empatizezi cu nemulțumirile oamenilor.
Cred că începe să se decanteze din ce în ce mai tare ceea ce este capabilă să realizeze această generație de inteligență artificială și, mai ales, ce nu reușește să realizeze. Probabil 2024 a fost anul de glorie al LLM-urilor - pentru că mai tot ce putea să realizeze era undeva în viitor și lucrurile erau extrem de promițătoare. Știu că AI vine ca prescurtare de la Artificial Intelligence, dar eu o să-l folosesc ca prescurtare pentru AIureală, care în momentul acesta e sinonim pentru acest Artificial Intelligence.
Am prieteni buni care nu au vrut să mă tragă de mânecă pentru că dădeam impresia că am fost mare fan Iliescu. Nu am fost, și în niciun caz nu am calitatea lui Hoștiuc care dă limbi decedatului cu forța unui monstru sacru, dar recunosc că trebuie să răspund ceva la articolul ăsta, pentru că e atât de bătut în cap încât nu mă pot abține.
Toată lumea abia așteaptă să desfacă șampania și acum 15-20 de ani aș fi fost și eu între ei. Dar dincolo de nivelul de memă (dispare mema cu „te-ai dus X bă băiatule bă”) nu mai simt aceeași ură, aceeași fervoare pe care aș fi simțit-o acum 20 de ani.
Pentru oricine nu a ascultat încă podcastul „To catch a thief” aș spune că ar trebui întâi să ignorați această postare și să puneți mâna să ascultați podcastul. Se găsește pe toate platformele de ascultat podcast, inclusiv pe iTunes sau Spotify.
Ascultam recent un economist care îl descoperise pe Harari și care amintea că ideea disponibilității vaste a mâncării este recentă, și că momentul în care mâncarea nu a mai devenit rară e destul de recent în istorie. Și mi-am dat seama că nimeni nu vorbește despre consecințele disponibilității hranei la români. De câteva zile mă tot preocupă problema asta, și îmi dau seama că consecințele sunt mai complicate decât par.