Social

Zilele trecute toată România râdea la proștii de pe plaja din Eforie Nord care, în ciuda faptului că erau arborate steagurile roșii, cu toate că salvamarii încercau să resusciteze oameni scoși din vâltoare, s-au luat la bătaie cu cei care le ziceau că e periculos să intre în mare. Aceiași oameni, același profil uman, sunt acum la Ministerul Sănătății și protestează contra vaccinurilor. Practic, oamenii protestează pentru dreptul lor de a muri acum, de o moarte evitabilă pe care s-o pună în cârca celor care încearcă să o prevină.

Linus Tech Tips este unul din cele mai populare tech-vloguri, atât de popular că creatorul lui, Linus Sebastian, și-a creat un imperiu media estimat la 100 milioane de dolari. Însă în ultima vreme lucrurile au luat-o razna - succesul a adus mult mai multă responsabilitate și mult prea multă presiune pe oamenii care fac parte din Linus Media Group, consorțiul construit pe spatele acestui vlogger popular. Povestea completă aici, pornind de la acest clip al oamenilor de la Gamers Nexus:

O chestie pe care nu am observat-o foarte tare până acum, dar care începe să mă asurzească (poate și pentru că intru în categoria de vârstă unde urechile plătesc prețul pentru ascultat Prodigy la maximum în căști) este că vezi mulți băieți care trec de patruzeci de ani și-l descoperă pe Dumnezeu, își fac poze cu el pe un vârf de munte unde e o cruce sau la Peterson la conferință, de parcă Dumnezeu ia autobuzul cu ei în fiecare dimineață. Ultima victimă este Buhnici, care a coborât din Tesla la fix cât să i-o trăznească Dumnezeu și să i-o reîncarce. Hai să vedem cum arată această descoperire extraordinară pe care a făcut-o Buhnici între un contract cu Huawei și un plânset după 5G-ul de altă dată.

Poate unul din lucrurile care m-a frustrat la reacțiile de la articolul despre ce nu rezolvă AI-ul e că a revenit argumentul că „ChatGPT te ajută la învățare”. Doar că învățarea nu funcționează așa cum își închipuie mare parte din oamenii care zic că ChatGPT te ajută la învățare.

Pentru că se vorbește din nou despre subiectul ăsta, îmi spun din nou părerea: nu sunt de acord cu tăierea impozitului la programatori, și vreau să se termine o dată cu toți inculții care urlă că programatorii nu plătesc niciun fel de taxă. Plătesc, și plătesc mult mai mult decât majoritatea celor din jurul lor, câștigând și salarii mai mari. Plătesc CAS-ul, CASS-ul fără nicio problemă - sunt scutiți de un 10% pe care statul îl ia înapoi prin o groază de alte feluri, inclusiv taxa pe orice cheltuială în România, adică TVA-ul. Deci nu, nu este mare diferență.

În momentul ăsta, mai mult ca niciodată, e evident că atâta timp cât contribui la orice platformă socială și nu trimiți un link către site-ul tău e o pierdere de vreme. Reciteam postarea lui Scott Hanselman din 2012 și chiar dacă un lucru s-a schimbat (nimeni nu mai citește folosind Google Reader), esența rămâne. Cumpără-ți un domeniu, folosește o gazdă de internet și ține-ți propriul blog.

Acum câteva zile am avut o discuție legată de MLM-uri (modelele lingvistice masive). Citisem că peste 95% din programatori folosesc MLM-uri în munca de zi cu zi, unii clamând că sunt cu 50% mai productivi. Nu pot verifica treaba asta pentru că nu știu nicio persoană care să-mi fi povestit, din postura de programator, cum folosește MLM-uri pentru a rezolva diverse probleme, poate pentru că sunt opriți de NDA-uri sau pentru că nu li se pare relevant, dar gândindu-mă unde aș avea nevoie de un MLM în munca mea de zi cu zi îmi dau seama că nu, nu prea am nevoie.

Scriu asta proaspăt întors de la concertul Irinei Rimes din Piața Sfatului, organizat în cadrul LibFest 2023. Și vreau să vă zic că Irina Rimes rocks, că altceva nici nu știu și încă-mi țiuie urechile de la experiență.

Zilele trecute am dat de o mică glumiță legată de Bard. Cineva cerea o rețetă de răbdări prăjite, și Bard, LLM-ul făcut public de Google, începuse cu mult talent să halucineze inclusiv faptul că pentru rezultate cât mai bune răbdarea trebuie să aibă carnea rozalie și fermă (neînțelegând că răbdarea este, în esență, produs vegetarian).

Recunosc că îmi pierd răbdarea foarte repede în momentul în care aud oameni care denunță sus și tare eșecul democrației sau, mai abitir, eșecul Uniunii Europene într-o formă sau alta. Nu arăt cu degetul, că nu sunt aici ca să mă iau de oameni mici, nici nu sunt aici să discut despre profesarea pesimismului românesc, acel „learned helplessness” al discursului intelectual românesc (am discutat în alte părți și poate voi aborda subiectul chiar într-un #nda). Dar mi se pare foarte important să răspundem întrebărilor pe care acești oameni le ridică chiar dacă aceștia nu sunt în căutarea unui dialog pe subiect.