Social

Circulă azi mare scandal cu ANAF, și faptul că Adrian Nica le-ar fi zis ieri celor de Digi24 că gemurile făcute în casă ar trebui taxate. Și nu mi-ar fi atras atenția deloc știrea asta, doar că ieri am primit și un clip făcut cu SORA2 în care doi polițiști arestau o băbuță care vindea niște legume înșirate pe un ștergar. Și dacă clipul ăsta cu arestul e clar că vine din fabrica de intoxicare a AUR, notoria Alianță pentru Ura între Români, asta cu Adrian Nica a venit din „bula mea” - din zona unde m-aș fi așteptat ca oamenii să facă un minimum de efort să asculte exact ce spune omul.

Excelentă observația lui Jason Pargin aici, când rememorează un pic Gamergate și cât de multe s-au schimbat în urma gamergate. Ca niciodată, politica a penetrat cel mai important sector economic (sectorul oamenilor care cheltuie cel mai mult producând cel mai puțin, adolescenții - tinerii adulți) și cât de uimitor a fost că politica a rămas la nivelul acela intelectual.

Văd o tonă de efort în a demonta argumentele suveraniștilor legate, de exemplu, de Ceaușescu. YouTube-ul meu s-a umplut de recomandări de genul acesta, probabil cele mai remarcabile sunt cele de la Colecționarul de Istorie (un exemplu) dar sunt mai multe (de exemplu, ceva de la Epoch Times). Istoricii încep să vorbească, și sunt eforturi excelente, necesare… dar uneori par inutile când oamenii ăștia spun „eu nu am susținut niciodată așa ceva” și se mută la următoarea inepție de susținut.

… la toate chestiile astea. Credeau că în momentul în care o să vină cineva să le forțeze mâna sistemul lor este imun la corupție. Că întotdeauna vor exista oameni care sunt atât de preocupați de adevăr care vor intra să facă investigații complexe pe muchie de cuțit și în cele din urmă adevărul va ieși la suprafață. Doar că americanii nu prea știau că alea sunt doar filme, și nu orice fel de filme ci materiale de propagandă care erau făcute pentru a-i ține calmi și cooperanți.

Zilele astea mă uit cu din ce în ce mai multă neîncredere la nația asta, din niște motive care nu țin neapărat de plângerile „uzuale”. Un spectru teribil umblă prin România și ăla e spectrul suveranist, un haloimăs de idei care n-au nicio treabă una cu alta, o grămadă dezordonată de idei fără logică, cu parfum criminal. Zilele astea pentru prima dată în foarte mult timp mi-am dat seama că probabil o treime din oamenii din jurul meu sunt foarte dispuși să le facă rău celorlalți doar pentru că nu repetă aceleași idei ca ei, și treaba asta m-a făcut să mă simt foarte inconfortabil.

Suntem deja într-o epocă în care de vreo 15 ani internetul deschis nu mai contează foarte mult, deci haideți să vorbim despre asta. Nesurprinzător, se va termina cu o recomandare să folosiți un cititor de știri care știe RSS, lucru pe care îl recomand constant de câțiva ani încoace.

Niște oameni insistă că Charlie Kirk era curajos pentru că mergea să dezbată lucruri cu oamenii, și se lansa în dialog. Și treaba asta e falsă, nu doar pentru el dar și pentru mulți alții. Să explic, inclusiv cu exemple personale.

A fost odată un regim criminal care își ținea toți cetățenii într-o închisoare pe care au numit-o Republica Socialistă România. Cetățenii chirăind de foame și de frig s-au revoltat contra tiranului, așa că gardienii regimului penitenciar RSR, Securiștii, au aranjat să-l execute pe tiran ca ei să-și continue viața în liniște. Vreme de 15 ani s-au agățat cu toată forța de fiecare post, devenind din niște securiști niște sinecuriști, după care lucrurile au început încet să se schimbe. Noii prieteni ai României s-au uitat la ea și i-au zis: ești frumoasă și bogată, dar de ce ai atâtea buboaie pe față? A, sunt căpușe, au zis ei și au arătat către sinecuriștii care au făcut capitalismul de cumetrie în România. Vreme de încă vreo 15 ani s-au opus ei ce s-au opus, dar după un timp sinecuriștii și-au rafinat metoda. Și-au dat seama că nu poți să prostești lumea dacă, desigur, nu prostești lumea. Și așa au apărut suveraniștii, marea masă de fraieri care să mențină sinecuriștii și privilegiile lor. Sfârșit.

Nu am zis nimic ieri despre asasinatul lui Charlie Kirk pentru că, sincer, habar n-aveam cine e tipul ăsta până în clipa în care cineva mi-a zis că omul a fost asasinat. Și a fost momentul în care am aflat că omul e un rahat cu ochi care sugera că dacă fiica lui de 10 ani ar fi fost violată ar fi trebuit să țină copilul rezultat, și e genul ăla de moment în care zici: „bă, poate a făcut el ceva”. Și mergi mai departe, recunoscând că nu ești omul perfect cu gândirea cea mai corectă și echilibrată.

Eu, sincer, cred că a fost real amenințat de cineva. De fapt, m-ar mira dacă nu ar fi fost amenințat de către cineva după toate tâmpeniile pe care le-a făcut. Adică, numai la o scurtă căutare: omul e printre ăia care spuneau că e trădare de țară să ne apărăm țara de dronele rusești, omul s-a remarcat în parlament doar cu o inițiativă listă de înjurături și un „nu meriți să săruți pământul pe care a călcat George Simion”. Înainte, marea lui realizare a fost să încerce să se ia la bătaie cu Allen Coliban, un cunoscut judoka cu merite internaționale. Așa că pe omul ăsta probabil îl amenință oglinda în fiecare dimineață, iar faptul că cineva i-ar fi trimis un mail de amenințare nu mă miră.