Quijote, ultimul disc (primul DVD???) al Adei Milea este mediocru. Nu poți discuta foarte mult despre o piesă de teatru sau despre un film mediocru, dar Quijote mă intrigă. Nu știu de ce, dar Quijote a rămas ripăit pe mp3 player-ul meu, și dețin și DVD-ul și CD-ul audio. Și culmea, este discul care acum este în CD Player – și fie schimb eu prea rar CD-ul, fie pur și simplu îmi place. Pentru că dincolo de mediocritatea lui, Quijote îmi place. Mărturisesc!
Într-o discuție veche de tot cu Raul ajunsesem noi la concluzia, deloc deplasată, că cea mai bună perioadă a României a fost, de bună seamă, perioada interbelică. Motivele noastre erau destul de clare – atunci România poate că nu putea fi considerată o putere mondială, dar de bună seamă avea cîteva ‘feature’-uri care o recomandau: mare exportatoare de petrol și de grîne, și de vite și de oi, de exemplu. Nu luam atunci în seamă aspectele culturale, pe care de obicei, necunoscîndu-le prea profund (cel puțin eu) nu puteam să le aducem în discuție decît din auzite.
Acesta e probabil cel mai ‘întîrziat’ review la ceea ce a fost concertul Depeche Mode în România. S-ar putea spune foarte multe despre acest concert… Un concert cu adevărat de neuitat, și, da, am fost la 1 metru de Dave Gahan himself (bine, eu eram în mulțime, el pe scenă. Haide, nu 1, să fie 2.
11-13 mai – la Brașov se țin „Galele de Jazz”.