Continuăm topul KPopGirls. Pentru cei care au nimerit abia acum, pozițiile 100-81 sunt aici și 80-61 aici. Suntem la mijlocul clasamentului ceea ce înseamnă că încă mai suntem în zona de experimente. Pro-tip: când vă uitați la piese KPop activați subtitrările din YouTube, s-ar putea să aveți surpriza ca autorii să fi pus versurile traduse în engleză.
Continui cu topul 100 pe 2022, pozițiile 80-61 (la final o să fac și un playlist în ordinea în care le-am prezentat, și dacă reușesc să le găsesc pe toate pe Spotify poate o să fac un playlist și acolo. Vedem)
În primul rând, câteva lucruri despre acest top. Anul trecut am petrecut foarte mult timp (muzical vorbind) în spațiul coreean/japonez/chinezesc, și am colectat cam tot ce mi-a plăcut mie în 2022 într-un playlist pe youtube. Zilele trecute, pentru că în sfârșit am avut un pic mai mult de 10 minute pentru mine, m-am gândit să fac un playlist de 100 de piese și să vă zic de ce îmi plac.
Câteva idei cu care am rămas în urma Eurovisionului din 2022 - din care am prins doar finala, după ce am fost crunt dezamăgit de alegerile făcute de juriul românesc. De fapt, poate aia ar fi prima idee pe care ar trebui s-o zic, și anume că juriul românesc este cam degeaba, niște inutili slugarnici care fac alegeri „strategice” pentru… habar n-am ce. Nu neg că există expertiză muzicală în juriul ăla, probabil că există, poate că e singurul motiv pentru care sunt acolo. Dar în mod sigur nu experiența în materie de teorie muzicală e cea care i-a făcut să aleagă o piesă precum Llamame, cântată în spaniolă pentru că juriul s-a speriat să trimită ceva ce nu va fi înțeles de public. Voi reveni la subiectul ăsta, că mi se pare interesant, dar hai să vedem ce piese a eliminat pentru a trimite Llamame. Și o să vorbesc doar de două:
Se pare că nu am mai pus nimic despre muzică din 2020 (ceea ce îmi zice că am uitat să folosesc categoria corectă). În fine, vin acum cu un calup de chestii, poate mai schimbăm un pic melodia asurzitoare recentă.
Nu pot zice că sunt fan Stromae, în sensul că nu am foarte multe momente în care îi caut materialele, nu ascult foarte des în mod intenționat muzica lui. Într-un fel e o barieră de limbă, dar e o barieră falsă - după una-două-trei ascultări cu traducerea la-ndemână, recunosc suficient de multe cuvinte cât să pot fredona piesele lui. Probabil minima barieră lingvistică și faptul că nu prea ascult multă muzică electronică în mod intenționat mă ține departe de ceea ce produce, de-asta am ratat, de exemplu, „Santé” cu al lui „on célébrait ceux qui ne célèbrent pas”. Dar în căutare de recomandări noi, am dat peste piesa pe care Stromae a lansat-o pe 12 ianuarie, „L’enfer” - și inițial i-am dat drumul fără să mă uit la videoclipul ei, și nu mi-a atras deloc atenția. Neurmărind versurile (creierul meu pur și simplu refuză să încerce să descifreze franceza) am zis că e o piesă competentă, asta e, e bun așa, și mă pregăteam să închid tabul. După care i-am dat play din nou, ca să înțeleg ce e cu tipul ăla din videoclip pe care nu-l recunoșteam, și care avea o coadă de cal în cap.
Citisem o postare de la Hoinaru și am zis că e cazul să ascult la ce se referă, poate a prins un fenomen care îmi scapă. Dar nu, nu e nimic nou, și vreau să clarific câteva lucruri foarte importante. În primul rând, chiar dacă maneaua e foarte populară nu e cazul să vorbim de o manelizare.
La opt luni de la Revival, Eminem a scos probabil cel mai important album hip-hop din istoria recentă a genului. Kamikaze a venit neanunțat, contrastând puternic cu Revival, album mai ușor de încadrat în zona pop decât hip-hop din punctul multora de vedere. Pe Kamikaze, Eminem își pune toate nemulțumirile legate de criticile primite în ultima perioadă, și o să îl citez pe Paul Rosenberg așa cum apare în skit-ul de pe album:
Bun, facem bilanțul. Ce urmează mai jos e o listă selectată de muzică românească – pentru lista completă am o altă postare. Anul ăsta am încercat să adaug piesele care au fost cel mai mult prin Trending-ul de la Youtube – dar am mai pus și alte piese pe care le-am ascultat de câteva ori și care mi-au lăsat o impresie bună. Am selectat multe piese pentru vibe-ul specific – ceva care să spună cam care a fost atmosfera anului 2017, pe bune, fără snobisme.
Anul ăsta am făcut un mic experiment. Pentru că mi s-a reproșat că m-am uitat numai la piesele pop anul trecut, anul acesta am strâns toată muzica pe care am prins-o prin trending-ul de la Youtube. Mi-au mai scăpat câteva piese, cel mai probabil, și am încercat să nu adaug chestii dubioase. Nu sunt sigur că am fost metodic (poate că pe 2018 o să fiu ceva mai metodic în colectarea muzicii) dar am prins cam tot ce mi s-a părut relevant pe subiect. În total vreo 286 de piese.