Sir Patrick Stewart

Habar nu am cum să încep. În mintea mea se bat niște idei, și nu reușesc să le împac. Unele sunt legate de faptul că orice aș scrie sunt un pic ipocrit și un pic interesat de atenția pe care mi-o poate aduce moartea lui Sir Patrick Stewart. Dar altele mă duc cu mintea la weekend-urile alea de când eram puștan, exista un singur televizor în casă și mă luptam pentru a avea acces la slotul ăla în care se difuza emisiunea lui Mironov unde dădeau și The Next Generation.

TNG a fost primul meu contact cu universul Star Trek, dar nu numai - a fost primul meu contact cu Universul, într-un mod cât se poate de „viu”. Am descoperit mult despre univers pornind de la emisiunile alea care erau o dată pe săptămână, am învățat enorm despre lume și despre oameni - și despre mine, dacă e să vorbim drept. Lecțiile de leadership venite dinspre puntea de comandă a USS Enterprise au fost parte din construcția mea morală - lecții de filosofie aplicată, și optimism pentru viitor. Personajul lui Picard a fost pentru mine primul model de lider bun: incoruptibil, corect, chiar dacă failibil.

Așa că pentru mine, imaginea lui Patrick Stewart în costumul de căpitan de navă spațială va fi întotdeauna asociată cu un ideal social și filosofic de urmat. Și nu e bine să-ți faci din oameni un ideal; oamenii ajung să dezamăgească invariabil. Din fericire, Patrick Stewart a rămas el însuși asemenea personajului pe care l-a portretizat la perfecție: modest, idealist, de partea corectă a temelor sociale, chiar dacă el însuși era failibil. E unul din puținii oameni la care poți să pui același nivel de admirație ca la personajul pe care l-a portretizat.