Munca grea

Citeam recent o scrisoare deschisă transmisă de niște medialiați Fields (premiu prestigios în matematică), și mi-a atras atenția un paragraf (nu îl traduc, pricepeți voi):

We are witnessing a general threat to intellectual work, with misalignment between the outcome of the use of AI and its initial purpose. In many fields and activities, years of training have traditionally served not only to produce a final answer or product, but also to develop understanding and the ability to formulate new questions and ideas. However, building on a vast body of previous human work, AI systems are becoming increasingly capable of producing the results of such work directly, and these goals cease to align. The issues the mathematical community faces now are similar to issues that other scientific and creative professions are facing, and indicate issues that all of humanity might face: how to make sure that, as AI changes the way work is done, we do not lose sight of what that work was meant to achieve in the first place.

Ceea ce spun oamenii ăștia aici este de fapt principalul conflict intelectual din jurul inteligenței artificiale, indiferent că vorbim de pseudo-inteligența de azi sau vorbim de o viitoare inteligență prezumptivă pe care ne-o vând firmele de tehnologie ca fiind „imediat după colț, mai stați juma’ de an și…”. Vorbesc despre rolul muncii intelectuale, și anume faptul că scopul studiului și al muncii intelectuale nu este să obținem rezultate și răspunsuri la întrebări, ci și să dezvoltăm capacitatea de a formula noi întrebări și idei.

Este modul în care producem lucruri noi, în care inventăm noi procedee de a rezolva probleme, în care aflăm lucruri noi. Trebuie să facem munca grea de gândire pentru a găsi acele conexiuni și acele procedee care ne vor ajuta să mergem mai departe, tehnicile pentru a reduce din complexitate și de a înțelege universul mai bine.

Și cum poți face astea? Păi… făcând tu exercițiul dificil. Intrând tu să rezolvi problema. Să gândești soluția. Să înveți bazele și să le aplici pentru a crea un produs intelectual superior. Și învățarea e un lucru dificil, indiferent că vorbim de un om sau de un LLM - la LLM costă curent, lățime de bandă și procesoare speciale, la om costă timp, nervi, energie depusă. Esențial, aceleași lucruri, doar cu alte costuri și alte rezultate. Diferența majoră, însă, este că LLM-ul îl antrenezi cu suma creației umane, ca să-ți ofere o medie inexactă și dezechilibrată a acesteia.

Ca să ajungi să rezolvi problemele mari și importante, să ai ideile mari și importante, trebuie să treci prin chestiuni mici. Nimeni nu gândește o Republica ca a lui Platon de la zero, iar dacă începi de la un rezumat făcut de LLM pentru temele din Republica, nu vei ajunge niciodată acolo, pentru că în loc să te lupți cu raționamentele și cu construcțiile intelectuale necesare pentru a construi ceva de acea magnitudine tu primești rezultatele de-a gata. Nu mai ai dubii, ai răspunsuri. Nu mai ai dileme când toate întrebările tale primesc răspuns instantaneu.

Și e necesar să navighezi și prin răspunsuri greșite sau parțiale pentru întrebările tale. Trebuie să evaluezi, să elimini ce e greșit, să corectezi ce ai făcut greșit, înainte să faci lucrurile bine, să creezi ceva inexact înainte de a produce ceva precis și exact.

Acest blog este până la urmă o formă de creștere. Mă uit la postări vechi (unele din ele ascunse publicului acum) și îmi dau seama că și discursul acela greșit pe care îl aveam acum zece ani sau acum 20 sau 25 de ani a fost o parte din ceea ce m-a făcut să cresc. Ascult episoadele de Podcast de Istorie și îmi dau seama că e o diferență de la cer la pământ între primele și ultimele episoade. Că uneori calitatea e mai slabă, vocile mai șovăielnice, discursul mai încurcat și mai neclar, pentru a ajunge să facem ceva de calitate.

Iar calitatea, creșterea, evoluția, de-asta existăm aici. Nu ca să devenim păpuși de carne pentru a fi manevrate de niște mașinării, ci pentru a fi cei care folosim mașinăriile pentru idealurile noastre, pentru evoluția noastră. Și ca să facem asta, ca să nu devenim doar niște roboței imperfecți manevrați de niște automate va trebui să facem munca grea, de învățare, de a te lupta cu tine, de a refuza calea ușoară a rezultatului pus pe tavă, de a trece prin întrebări, dileme, dubii, prin greșeli, prin încercări dificile, de a rata și de a crește prin ratare.