Trei atitudini legate de AI

Chiar dacă vorbesc despre AI, IA, LLM-uri sau MLM-uri (că v-am explicat, Model Lingvistic Masiv), nu este o postare tehnică. Vreau să vorbesc despre trei abordări moderate a fenomenului AI în societate. Nu mă uit la oamenii care urăsc mortal fenomenul sau oameni care iubesc orbește inteligența artificială. Nu, mă refer la câteva atitudini prezente între noi, ăștia, populația „normală”.

Oamenii care urăsc AI-ul cu motive

Poate AI-ul ți-a stricat cariera. Sunt deja o mulțime de probleme datorate adopției inteligenței artificiale, mult prea des grăbite. Sau poate managerul ți-a impus să folosești AI și a început să-ți ceară de trei ori mai mult. Sau poate tu ai de rezolvat niște probleme reale și managerul te bate la cap că dacă nu adopți acest motor de căutare care pare că știe să vorbească în absolut tot ce faci în doi ani o să cerșești pe stradă. Sau poate vezi lucrurile evidente, că e construit pe furt intelectual (și poate ești printre cei care au creat și sunt furați) sau că afectează abilitățile individuale, că inhibă procesul de învățare.

Dincolo de motivele personale, însă, e evident că nimeni nu a murit de foame pentru că s-au îmbunătățit motoarele de căutare sau pentru că Stack Overflow a început să conțină răspunsuri la întrebări. Teoretic, AI-ul e o unealtă care ar trebui să-ți facă munca mai ușoară. Dar ce se întâmplă real e că AI-ul dă impresia că munca umană e mai puțin valoroasă, că contribuțiile individuale sunt nesemnificative, că lucrătorii trebuie să devină doar manipulatori de chatbot.

Asta în timp ce încă nu s-a rezolvat problema moralității folosirii LLM-urilor moderne. SUA și elita științifico-tehnologice de care încercase să prevină lumea Dwight Eisenhower (despre care v-am mai vorbit acum câțiva ani) au trecut foarte multe piedici legale și morale pentru a avea ceea ce au acum. Plus că vorbim despre o înșelătorie economică la scară înaltă. Mai țineți minte când se băteau prin știri oamenii cu China sau cu Europa că subvenționează anumite sectoare economice? Big Tech din SUA e cea mai subvenționată industrie din istorie, unor firme fiindu-le permis să meargă în pierdere uneori un deceniu întreg doar pentru rolul disruptiv asupra societății, după care devine cvasi-monopol. Am văzut scenariul acesta de prea multe ori.

Acum lucrurile devin un malaxor gigantic în care se dorește o nouă eliminare a unei clase întregi de oameni. Un articol din Financial Times scria recent cu vag regret că nu poți omorî toți oamenii care se revoltă contra noii tehnologii.

Voters won’t wait forever for someone to slow things down: they may take things into their own hands. The 21st-century Luddites will be the middle classes and the working classes. And it won’t be possible to shoot them all.

Asta se întâmplă când dai foarte mulți bani unor sociopați care vor să schimbe regulile societății pentru a se asigura că nimeni nu le mai deranjează existența.

Oamenii care consideră că e inevitabil

AI-ul e inevitabil, trebuie să ne împăcăm cu asta. Posibil să fie un alt stagiu al suferinței, dar deja am văzut o mulțime de oameni cedând teren AI-ului. Poate pentru că deși înțeleg toate lucrurile pe care le înțeleg cei din prima categorie, își dau seama și că unealta le este utilă în mod direct, și… parcă nu mai au chef să se lupte cu mersul lucrurilor.

Nu mă miră că există oameni care cedează presiunii extraordinare din partea oamenilor care împing jucăria asta. Presiunea e teribilă, după ce Big Tech și-a cumpărat toată presa, a împins peste tot subiectele de discuție preferate, și din 6 în 6 luni ni se amintește că meseriile care implică tehnologie vor fi automatizate de către LLM-uri. E normal să spui: „știi ce? așa e, cum ziceți voi”.

Cred că în cele din urmă așa o să ajungă toată lumea. În fond, tehnologia e inevitabilă, e chiar utilă pe alocuri. Utilitatea ei e mult exagerată, și acoperă niște probleme organizaționale pe care corporațiile și business-urile mari le creează în mod natural. Dar există utilitate. Și chiar dacă OpenAI, și Google, și Microsoft, și NVidia merită să falimenteze pentru felul absolut nechibzuit în care au împins tehnologia… Chiar dacă felul în care și-au abandonat ceea ce părea, totuși, un parcurs decent pentru a grăbi totul într-un război economic stupid, până și eu, un sceptic din prima categorie, sunt de acord că tehnologia va rămâne să întineze etern existența umană.

Într-un fel, cu toții ajungem în categoria asta. Cred că întrebarea e ce anume ne negociem ca societate cu sociopații big tech înainte de a accepta inevitabilitatea.

De ce vorbiți de rău de AI?

Și tabloul nu ar fi complet dacă nu aș vorbi și despre cei care se uită cu stupoare către oamenii care „sunt prea agresivi cu AI-ul”. Pentru că o găsesc o unealtă extrem de utilă, în ciuda faptului că e capabilă să îndemne la suicid, sau să dea sfaturi medicale defectuoase.

Ce transmit acești oameni este că o anumită măsură a inteligenței artificiale e folosită intens, încă dinainte de LLM-uri, în medicină. Că cercetarea poate fi puternic ajutată de această unealtă minunată - că acolo unde informația fusese inaccesibilă, LLM-ul e capabil să genereze răspunsuri la nivelul de competență al unui expert.

Și știți ce? Și oamenii ăștia au dreptate. Pentru că e adevărat - calculatoarele, inteligența artificială, a fost folosită nu doar în ultimii trei-patru ani, ci deja de câteva decenii bune. Există folosințe utile, poți primi un ajutor real din partea inteligenței artificiale. Da, există și probleme, dar problemele sunt infinit mai mici decât rezolvările pe care le aduce. Am interzice zborul cu avionul dacă ne-am uita la primul avion prăbușit? Am interzice automobilele dacă ne-am uita la faptul că se produc accidente zilnic? Atunci, de ce suntem noi răi cu AI-ul?

Ireconciliabil

Nu e un secret că sunt destul de ferm plantat în prima categorie, deși recunosc inevitabilitatea folosirii uneltelor cu „inteligență artificială”. Poate că la un moment dat o să intru și eu între moderați, să accept inevitabilitatea, și să nu mai țin la principiile anterioare. Mă îndoiesc că voi intra vreodată în rândul entuziaștilor.

Un dialog recent cu o persoană entuziastă în legătură cu AI-ul m-a dus pe tărâmul definițiilor. Ce este AI-ul? Că dacă vorbim despre rezultatul direct, o fereastră de chat inteligentă care îți dă acces la toate cunoștințele lumii într-un mod accesibil… nu se justifică vehemența cu care sunt contra lui. Și are dreptate, vehemența pare nejustificată când te uiți la fereastra cu ChatGPT în care pui o întrebare și primești un răspuns de calitate înaltă din partea motorului.

Dar când vorbim despre AI nu vorbim despre valul curent de tehnologii: modelele lingvistice masive și difuzia (pentru generarea de imagini). Vorbim despre un val de inovații sociale care împing mai bine de 90% din populație în zona sărăciei. Vorbim despre furtul intelectual de proporții și subordonarea omului în fața mașinii. Vorbim despre înlocuirea totală a omului în defavoarea mașinii, și produsele de calitate vizibil inferioară care rezultă. Vorbim despre cacarisire la un nivel nemaiîntâlnit. Vorbim despre o degradare evidentă și intenționată a tuturor produselor și lipsa alternativelor, pentru că piața de AI este atât de mare încât înghite și omoară absolut tot ce este diferit.

Vedem cu toții că promisiunea capitalismului (produsul mai bun câștigă, calitatea primează, și fiecare tranzacție economică e făcută în beneficiul ambelor părți) este înșelată în fiecare zi. E evident că instalarea unei oligarhii de hoți la Casa Albă a trimis economia căreia îi acordasem drept de arbitru mondial într-un capitalism de cumetrie scos parcă din tranziția românească din anii ‘90. E evident că indiferent de ce se mai întâmplă, am dat mână liberă unor bandiți să controleze economia globală.

De-asta e imposibil să ajungi la un optimism în legătură cu unealta care va genera cea mai mare criză economică din ultima sută de ani. Și de-asta pesimismul AI e ireconciliabil.