Care e planul tău post-AI?

Vorbesc cu un prezumptiv manager care a pus toate ouăle în coșul cu AI-ul și în curând o să vadă cum i se sparg în cap toate. Evident, este un mecanism retoric, acel prezumptiv manager care și-a rescris tot codul C++ în Rust cu AI nu există. Nici dacă ar exista nu mi-ar citi blogul, pentru că un astfel de om e prea ocupat să facă harness engineering pentru niște boți care să coordoneze niște harness-engineers pentru niște boți care să facă proiecte supra-productive.

Se apropie judecata de apoi, și din ce în ce mai multe organizații își dau seama că lucrurile merg prost cu adopția de AI. Deja încep oamenii să se trezească la realitatea că pentru a rezolva o problemă te costă foarte multe tokens și nici măcar nu ai garanții. Nu e ca și cum poți cheltui rațional sau predictibil aceste jetoane. Modul de a rezolva probleme cu AI este să mai cheltui câteva jetoane ca să pui oracolului aceeași întrebare poate un pic altfel în speranța că îți dă răspunsul mai bine. Nici nu mă miră că prietenul meu CEO, Andrei, afirmă că AI-ul e de fapt un fel de păcănele. Doar că în cazul ăsta, nici măcar banca nu câștigă, ceea ce e extrem, extrem de ciudat.

Deci dacă ești un om care a văzut toate aceste stegulețe roșii, ar trebui să te gândești deja la planul de contingență. Deja cunoaștem modelul de business american care se numește enshittification - sau cacarisire, cum zice Radu. O să îți dea aproape gratis până te obișnuiești, după care o să devină din ce în ce mai puțin convenabil și scump, dar va trebui să folosești pentru că nu mai poți să-ți faci treaba fără ei. Ca la droguri, prima doză e gratis, cel puțin așa spuneau ăștia la școală (aia e informație falsă, nu am găsit niciun traficant care să dea prima doză gratis până la ăștia din SillyCon Valley).

Uneori însă există și răspuns din partea publicului. Un exemplu foarte interesant e Windows, pe care Microsoft l-a violat în toate modurile posibile doar ca să afle că lumea poate să dea înapoi de la progresul impus cu forța: între octombrie 2025 și decembrie 2025, marketshare-ul de la Windows 11 a scăzut de la 55.18% la 50.7%, iar câștigul lui Windows 10 nu explică toate procentele respective. Unii dintre noi au trecut direct pe Linux, alții au făcut un pas lateral și s-au aruncat direct în haznaua Apple, în speranța că nu prea mai ai ce să enshittifici pe-acolo, dacă e de la început de căcat.

Moment de inflexiune

Eu cred că ne pregătim pentru un moment de inflexiune: un moment în care folosirea LLM-urilor nu va mai fi atât de mare. Se zvonește că costul de inferență scade mult în ultima vreme, dar suspectez că utilizatorii încă nu plătesc suficient pentru ce folosesc pentru a-l acoperi. Nu e ca și cum firmele care fac LLM-uri ne zic cinstit ce se întâmplă, cât costă lucrurile. În mod sigur o să trebuiască să acopere cheltuiala de inferență din ce consumă oamenii sau, dacă e să vorbim despre lucruri îndrăznețe, să acopere și costul de antrenament. Poate chiar să ajungă să plătească și oamenii care au contribuit la aceste baze de antrenament, ca blogul de față, care a fost folosit pentru antrenarea câtorva generații de motor.

Deci costurile o să fie infernale. Nu cred că LLM-urile o să dispară pentru totdeauna din univers odată cu inevitabilul crah care urmează. Sigur le vom folosi, într-o formă sau alta. Dar un moment de inflexiune e în fața noastră, se apropie cu repeziciune, și mi-e teamă că nu e visul umed al acceleraționiștilor care cred că o să devenim o specie transcendentă, om+AI, într-o singură zi. Cred, mai degrabă, că o să avem o nouă Marți Neagră - propun să fie de fapt o Luni neagră, pentru că Black Moon Day sună infinit mai bine decât Marțea neagră.

Cred că un vizionar real și-ar face acum planul post-AI. Suntem încă în luna de miere cu producătorii de AI - avem acces, pare simplu de folosit, e mișto și costă foarte puțin. Dacă pare „too good to be true”, să ai numai avantaje și zero dezavantaje, și să crezi că treaba asta va ține la infinit, înseamnă că te-ai născut cândva ieri, și, ce pot zice, am un pod să-ți vând. Deci, da. Planul post-AI.

Ce ar trebui să conțină un astfel de plan în software development? În primul rând, angajatorul ar trebui să caute metode reale de îmbunătățire a calificărilor angajaților - să le antreneze lor LLM-urile, nu să folosească doar inferența pe LLM-urile altora. Riscul cel mai mare pentru folosirea LLM-ului (dincolo de un minus major de productivitate) este atrofierea capacităților personale.

În al doilea rând să-și recupereze proiectele din ciclul mortal în care „doar LLM-ul știe să mai repare ce se întâmplă în codul ăla”. Să-și refacă design-urile, să aibă din nou oameni care-și asumă responsabilitatea pentru arhitectura soluțiilor software. Să verifice că testele există și că testează real ce trebuie.

Și în al treilea rând, ar trebui puse niște limitări pentru a vă asigura că proiectele nu vă mai scapă din mână în felul în care au făcut-o deja. Bogăția firmelor constă în ceea ce sunt capabili să producă unic angajații lor. Nu ceea ce poate să facă matrița construită cu instrucțiunile lor.

În loc de concluzie

Principiile costă. Mișcarea asta va costa. Va costa mai ales timp, dar cu cât faceți mai repede mișcarea, cu atât mai puțin gunoi LLMistic e de eliminat.

O să-mi spuneți: „dar productivitatea?!!?!?! Se va pierde!” Spuneți-mi… vedeți în jurul vostru productivitatea aia promisă de LLM-uri? Vedeți la voi în antrepriză productivitatea respectivă? E cu voi în cameră? Se uită la voi cu ochi mari de rață uriașă? Arătați-mi pe păpușă unde v-a atins productivitatea aceea.

E timpul să nu mai vorbim despre cuvinte, ci despre rezultate concrete.