După atâția ani, înapoi la Linux

De mai bine de o săptămână am renunțat complet la Windows pentru probleme personale (aproape complet, pentru anumite interacțiuni cu niște clienți e încă necesar). Am ales Fedora Linux pentru că am urmărit evoluția lui RedHat încă din 1999; și sunt obișnuit cu stilul și uneltele lor. În fine, ideea e că se poate. Mai tare ca niciodată, se poate.

De ce să scap de Windows acum?

Cel mai bun moment de a scăpa de Windows e acum 10 ani. Al doilea cel mai bun moment de a scăpa de Windows e azi. Motivele sunt multe: chiar dacă părea că Microsoft se dezgheață un pic spre idei mai filantropice, goana după AI i-a făcut să-și dea arama pe față, și acum toate uneltele pe care le produc au neapărat spyware instalat.

Aș vrea să zic că nu știu ce mi-a luat atâta, dar știu ce mi-a luat atâta. Nu am folosit niciodată Linux ca „sistem principal” - nici măcar când eram hater inveterat de Microsoft. În anii ‘90 pentru că nu aveam PC, în anii ‘00 pentru că niciodată driverele nu funcționau cum trebuie. Am încercat să particip la crearea unui driver decent pentru placa ATI Rage pe care o aveam atunci și după ce am avut vreo două atacuri de panică de la lucrurile pe care le-am văzut pe ecran mi-am dat seama că e genul de activitate pe care nu o faci când ai bani doar cât să te împrumuți la bancă până la sfârșitul lunii, și în mod sigur nu o faci cu singurul tău sistem.

Mai târziu, a fost tot timpul vorba de oportunitate. O vreme am funcționat cu boot dual, apoi cu rulat Linux în mașina virtuală. După 2010 din nou m-a apucat un pic pofta de a lucra pe un Linux ca „daily driver” - dar fiecare instalare se termina într-un eșec într-o formă sau alta. Sistemul de operare perfect pentru server, oribil pentru utilizator.

Iar în 2016 Microsoft a dat lovitura cu WSL. Windows Subsystem for Linux este un fel de mașină virtuală pentru o instanță de Linux. E foarte fain integrat cu Windows, arată și se mișcă excelent. WSL mi-a scos sentimentul de urgență că trebuie să plec de pe Windows; majoritatea lucrurilor pe care vroiam să le fac cu open-source erau disponibile în WSL, și binarele pe care le generam pe WSL puteam să le pun și pe servere pe unde îmi țineam diverse. WSL chiar mi-a rupt elanul.

A fost nevoie de push-ul cu AI-ul de la Microsoft să mă convingă că chiar dacă Microsoft au făcut tot posibilul să îmi taie entuziasmul de a mă despărți de platforma lor.

Cum am făcut-o?

Păi, dintr-o bucată. Am pus datele importante pe un disc extern, am pus un USB disc făcut cu Rufus, am rebootat, am șters complet prima partiție, și… gata. Bye Windows. Intenția mea e să nu mă mai întorc la Windows, iar pentru chestiile care nu se pot fără Windows, o să-l rulez într-o mașină virtuală. Nu mă aștept să apară problema prea devreme, dar, e drept, mai sunt lucruri pe care nu le-am testat.

Cum funcționează?

Poate cel mai frustrant aspect pentru mine a fost confortul pe care îl așteptam de la sistem; și așteptarea ca absolut orice încerc să crape. Poate este un pic de aversiune la risc sau la nou; oricare ar fi, am considerat-o comportament de om bătrân și m-am forțat să trec peste. Câteva probleme au fost ușor rezolvabile cu instalarea de drivere corecte - unele nu s-au rezolvat, dar nu sunt deranjante. Tot ce vreau să spun e că deja de vreo 10 zile nu am scâncit după Windows, și sunt ok. Oricum majoritatea lucrurilor se întâmplă prin browser.

Surpriza plăcută: Valve a făcut din Steam o platformă excelentă pentru rulat jocuri sub Linux, cu Proton, unealta care funcționează și pe SteamDeck - și da, uneori jocurile crapă, mai pățești, dar suficient de rar (și cel mai des din cauza driverului, eram pe driverul open source de NVIDIA, și asta mi-a făcut jocul nemulțumit). Surpriza și mai plăcută? HeroicGamesLauncher care integrează GOG chiar bine. Și faptul că CP77 merge la framerate similar cu cel de pe Windows. Mi-aș fi dorit să măsor concret, dar nu am decât „feeling” acum.

Surprize neplăcute n-au fost, nu ceva supărător și show-stopper. Și cred că primul pas a fost cel mai greu. De-acum încolo rămân pe Linux ca platformă de referință personală; și așa cum vreme de mai bine de 20 de ani asta a fost Windows, în diversele încarnări… Ei bine, din 2025 treaba asta se schimbă. Asta e. Mergem mai departe.

Ce vă recomand?

În primul rând, încercați pe un laptop mai vechi, ceva ce nu mai folosiți, dacă aveți ceva de genul. În general sunt câteva distribuții de Linux care încă insistă să meargă pe variante „mai ușurele”. Vedeți cum vă descurcați. Nu uitați să vă faceți backup la toate documentele importante.

Dar cel mai important este că o să simțiți o vreme că lucrurile nu sunt la fel de confortabile. Că scurtăturile nu sunt acolo unde vă așteptați, că setările nu-s aceleași, că unele lucruri nu merg. Cred că greșeala este de a ne cufunda într-un spațiu de confort care depinde de niște băieți al căror rol e doar să mulgă bani de la tine. Confortul poate fi reimaginat. Uneori, e mai confortabil după ce faci un pic de efort să faci lucrurile așa cum ți le dorești.

Să recomand Fedora? Probabil că nu. Aud că Linux Mint e popular, altfel toată lumea sare pe Ubuntu. E bine să fiți unde e toată lumea. Cu Fedora e mai puțină lume. Nu toate lucrurile sunt perfect rezolvate. Dar dacă pe Windows lucrurile făcute imperfect îți apăreau cu un pic de spoială să pară că e în regulă… aici vezi un pic mai de-aproape ce se întâmplă. Ai un pic mai mult control. Și tu decizi cum să faci noul sistem să funcționeze.

E bine. M-am obișnuit. Mai sunt chestii care îmi lipsesc, probabil un înlocuitor bun de vscode (nu pentru că nu merge pe Linux ci pentru că e, totuși, dependență de Microsoft). Nu, neovim nu e soluția, chiar dacă e o idee simpatică. Aș putea încerca. Poate, după o vreme, m-aș și obișnui. Vedem.