America și corupția

Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România descrie o realitate absolut șocantă pentru România: corupție la nivel guvernamental. Închipuiți-vă ce șocant a fost să descopăr această imagine a României, ah, o trezire la realitate, etc. etc. etc.

Doar că mi-e neclar despre ce vorbesc ăștia. Pentru că raportul ăla nu e scris pentru noi. E scris pentru ei, îmi e neclar scopul și destinația - posibil ca justificare pentru a nu elimina vizele pentru SUA, posibil ca indicație pentru firmele din SUA că ambasada cunoaște foarte bine situația din teren și în momentul în care doresc să facă afaceri știu ei care sunt corupții cu care trebuie vorbit. Pentru români, raportul ăla are zero funcționalitate - am putea ca o răbufnire de orgoliu să îl declarăm persoană non-grata pe ambasadorul SUA doar pentru că și-a asumat conținutul raportului, care e amuzant în momentul în care îl citești cu un context potrivit.

Rapoarte credibile despre corupție guvernamentală gravă

Această evaluare vine de la acea federație de state din lume unde corupția parlamentarilor este legală, se numește lobby. Două cazuri (sau mai multe). Primul este cazul TikTok care în sfârșit mi s-a iluminat, pentru că apetența cu care guvernul american insistă să atace Bytedance, compania chineză care deține TikTok. Vedeți, TikTok deranjează pentru că face ceea ce face și Meta, Alphabet (nume care maschează Facebook și Google), doar că TikTok nu e sub jurisdicție americană. Și nu e o problemă că datele americanilor ar fi în pericol - în fond Meta, Alphabet, Apple, Amazon vând datele alea cu nerușinare cum își doresc ele, ci problema este că nu au plătit suficient politicienii americani. TikTok a cheltuit numai 7 milioane de dolari pe lobbying, practic, TikTok are probabil influenceri mai bine plătiți decât suma pe care a băgat-o în buzunarele politicienilor și asta îi deranjează de fapt. Ăia în congres tot urlă de ceva ani că au nevoie de mai mulți bani, și ei nimic. Chinezi, ce să te-nțelegi cu ei?

Al doilea este cazul lui Clarence Thomas, judecător în curtea supremă de justiție care primea cadouri extrem de scumpe de la indivizi bogați care întâmplător mai aveau și probleme cu justiția. Exposé-ul lui John Oliver și inclusiv invitația de a primi un cadou în valoare de un milion de dolari pentru a pleca din funcție merită urmărite ca un exercițiu de cum funcționează lucrurile într-o țară care nu are probleme de corupție guvernamentală gravă ca România. Când omul care a scris raportul DSU se plânge de faptul că procesele lui Iliescu sau Gelu Voican Voiculescu trenează nu zice nici pâs despre faptul că Donald Trump care a orchestrat o eșuată lovitură de stat pentru a nu valida alegerile din SUA va fi judecat inclusiv de acest Clarence Thomas și alți judecători numiți în funcție fix de Trump. Ar fi fost o paralelă frumoasă, din punct de vedere stilistic ar fi fost apreciată pentru a înțelege un pic mai bine la ce se referă. Ah, o oportunitate ratată.

Sau, raportul DSU amintește că un individ a fost bătut și omorât în arestul poliției Arad - și acum stau să mă gândesc la care paralelă interesantă să mă uit - la cum Derek Chauvin l-a omorât pe George Floyd doar pentru că era negru mare deci periculos sau la partea în care închisorile americane sunt atât de ok încât Derek Chauvin a fost înjunghiat de 22 de ori teoretic sub supravegherea gardienilor. Loc pentru paralele există.

Raportul continuă cu alte aspecte amuzante, gen discuții referitoare la sistemul de sănătate (au uitat să explice ce e aia, că poate cetățenii americani ar putea fi confuzați de noțiune) sau „tendința anti-sindicală”, care m-a făcut să cred că raportul ăla e o subtilă critică socială la adresa SUA la un nivel prea înalt pentru a putea pricepe noi, suflete inocente și lipsite de viziune.

Poate cel mai important aspect e totuși discuția despre cazul lui Cherecheș, care e adăugat acolo doar pentru a explica cam cât te costă să te scapi de un dosar în România, undeva la 50.000€. Un fel de „cam atât se dă la nuntă”, doar cu corupție.

Raportul ăla nu e pentru noi

Cum ziceam, raportul ăla nu are foarte multe lucruri în comun cu noi. Alea sunt fie puncte de negociere în care SUA, la nivel guvernamental, le poate folosi pentru a scoate niște deal-uri mai bune când e vorba de interacționat cu România, fie sunt un fel de reclamă pentru biroul de informații al ambasadei care cunoaște atât de bine situația din teren încât știe cu ce corupți să interacționeze firmele mari. Mi se pare că e un fel de „sunteți în siguranță” pentru cei care vor să facă afaceri în România, dar și un punct în plus pentru a-și vinde pielea mai scump către români. În principiu, e un fel de „sunt și ei corupți, dar sunt fraieri”.

Schimbă ceva raportul ăla pentru România? Nu. „There were no significant changes in the human rights situation in Romania during the year” este fraza cheie, aia e ce zice „business as usual”, ciocu’ mic și joc de glezne, nu e panică man! Ar trebui să ne simțim vizați sau atacați de acel raport? Sincer, dacă am fi avut coloană vertebrală, ambasadorul SUA ar fi fost expulzat deja. Dar la vârf îi avem pe Ciolacu și pe Ciucă, deci de unde atâta coloană vertebrală?

Chiar și-așa, am putea învăța ceva din el. Nu o să învățăm prea multe, din păcate. De exemplu pe mine, ca brașovean, mă afectează mult mai tare faptul că fostul primar al municipiului, ofticat că a pierdut votul popular acum patru ani, a ținut ostatic întreg orașul prin cozile de topor din PNL și PSD, doar ca să se întoarcă mințind prin presă cu nerușinare și transmițând mesaje gen „ah, a fost o pauză de patru ani, dar nu vă faceți griji, mă reîntorc să fac treabă”. Un mesaj pe care cetățenii creduli își imaginează că le-a fost transmis lor, dar care de fapt a fost transmis dezvoltatorilor imobiliari care vor să pună blocuri după blocuri pe toate dealurile din centrul Brașovului și pentru toți băieții care vor să asfalteze toate pădurile. Dar genul ăsta de chestii nu apar în rapoartele departamentului de stat al SUA, pentru că acolo deja interesele americane sunt satisfăcute, corupția merge în direcția bună.

Pentru că există corupție bună și corupție rea, și corupția bună e aia care merge în direcția intereselor SUA.