Concedieri în tech 2024

Zilele astea sunt dați afară o tonă de oameni - întâi în State, dar curând și în Europa și cam peste tot în firmele tehnice. Am mai vorbit despre asta și în alte dăți; anul trecut a mai fost un val de concedieri, după care șefii companiilor își cumpărau articole gen: „iată, concediere cu față umană făcută de băiatul de la Microsoft din fix trei cuvinte!”

O să vedem ceva similar și anul ăsta. Să ne înțelegem, vorbim de companii care fac profituri record zilele astea, și care dau afară oameni. Vorbim de companii precum Amazon, Google, Facebook, care acum sunt pe val. Și o să vă mai zic un secret - concedierile astea sunt bune, economic vorbind, pentru companii și pentru investitori.

Acțiunile în sus, profiturile în sus, și totuși concediază? De ce? Indiferent dacă dăm vina pe AI sau pe altceva, e vorba de singurul lucru care contează, banii. E un pic amuzant că fix ieri aveam un dialog în care cineva îmi reproșa că atunci când vorbesc despre AI mă raportez cu cuvinte rele, marxiste, precum „late-stage capitalism”. Asta în timp ce vedeam metastaza capitalistă în plină desfășurare.

Nu ești capitalist, ești muncitor exploatat

Poate cea mai otrăvitoare atitudine e cea defensivă, care raționalizează ce se întâmplă și ignoră efectele sociale, umane, ale acțiunilor marilor companii. Numai cineva care nu a trecut printr-o campanie de concedieri nu înțelege efectul traumatizant al acestor concedieri în masă. Nu știi cum e să aștepți „verdictul” - voi fi concediat? Nu voi fi concediat? Cum e să primești telefonul ăla care să te anunțe treaba asta. Pentru „plăcerea noastră”, cineva a încercat să captureze experiența, așa cum arată la Cloudflare.

Getting fired is tough, but it’s important to handle it with dignity. Firing someone is also hard, requiring compassion and respect. Total disaster on both sides here. pic.twitter.com/ptEFQT0TTb

— SMB Attorney (@SMB_Attorney) January 12, 2024

Nimeni nu-ți spune cum arată dezastrul de după. Cum arată piața muncii afectată de astfel de cutremure. Și nu-ți zice nici cum arată experiența de lucru după un astfel de val. Cum niște oameni pe care nu-i cunoști vin să reorganizeze ceea ce faci, cum e când jumătate din cunoștințele de pe proiectul tău au dispărut din firmă pentru că profitul nu era la fel de mare cât se așteptau niște oameni cu un spreadsheet în față.

Și în tot timpul ăsta, oamenii care vin și-ți explică de ce ceea ce s-a întâmplat e o treabă bună. Sau oameni de pe Threads care vin să-ți explice că nu, vârsta nu contează dacă ești suficient de tânăr. Oameni care devin defensivi în legătură cu capitalismul, care vin să-ți urle că uite bă cum era sub comunism, de parcă cineva sugerează că singurele două opțiuni în viață sunt să fii sclav pe salariu la capitaliști sau la comuniști.

Așa arată capitalismul într-o zi bună. Să nu uităm că astea sunt companii care au profit, sunt cele mai mari companii din lume, cu cele mai mari profituri. Acțiunile companiilor ăstora cresc în timp ce ei dau afară zeci de mii de oameni. Economia nu are nicio responsabilitate socială, aparent. Și o să zici: dar nu, tu ca cetățean trebuie să participi la această economie - dacă ai avea acțiuni la companiile astea ai aprecia cu adevărat lucrurile. Da, poate. Dacă aș fi în top 10% americani, poate că aș aprecia.

Din fericire, nu prea vedem genul ăsta de știri în România; și când apar nu sunt comentate ca meciurile de fotbal, ci sunt percepute cu real șoc și oamenii încă sunt revoltați de genul ăsta de concedieri în masă. Încă nu suntem în punctul în care ne-am uitat complet umanitatea. Dar pe măsură ce afacerile locale depind din ce în ce mai tare de ce se întâmplă dincolo, pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni adoptă strategii și țepe cu parfum occidental, începem să vedem și noi fenomene de genul ăsta. Cum ziceam și în alt context, cred că o să ne uităm spre 2019 ca „the good old days” pentru mulți ani de-acum încolo.