You wouldn't steal from a corporation

Pentru că discuția mi-a stârnit prea multă scârbă, am lăsat seria despre piraterie suspendată la mijloc. Din fericire, am prieteni care mă trag de mânecă pentru că nu mi-am dus gândurile până la capăt, și chiar dacă ce urma să scriu aici era întins pe vreo 5 sau 6 articole, o să fie unul singur ca să închid povestea asta înainte de sfârșitul anului.

Legea talionului digital

Dacă ei îți fură datele, ești în dreptul tău să le furi datele la rândul tău.

Poți să consideri lucrurile în felul ăsta; dacă o corporație îți fură datele fie prin șmecherii, fie prin puterea monopolului, fie prin aranjamente secundare, deja corporația se află în afara legii și în afara protecției pe care legea le-o oferă.

Fight against enshittification

Modelul MVP (Minimum Viable Product) este atât de popular printre principalele agenții care închid conținutul de toate felurile încât accesul la conținut îți este îngrădit chiar dacă plătești la el. În plus, lupta pe drepturile de autor se face într-un fel atât de tâmpit încât zilele trecute Sony se pregătea să le șteargă oamenilor conținut pe care îl plătiseră; și acesta e doar vârful aisbergului.

Chiar ieri căutam o versiune de Blasphemy de la Tupac care să sune acceptabil. Toate variantele online pe care le-am găsit sunt fie mixate pentru a suna bine pe căștile de doi lei pe care ți le vinde Tim Cook la două sute de dolari, fie au cuvinte precum „nigga” cenzurat. Nu, nu m-a apucat pe mine rușinea, Tupac face diferența între nigga și nigger, prima fiind o etichetă pe care o poartă cu mândrie, cealaltă fiind jignirea.

Furtul de conținut e acceptabil

În fine, observați că am vorbit despre conținut. Băi, ce e făcut ca conținut să fie consumat ca conținutul, zic eu. Fără discriminare. Dacă te-ai abonat la o sursă de conținut, ai dreptul la tot conținutul din lumea asta, de ce nu? Dacă ți-e poftă de conținut, consumă conținut, cine sunt eu să-ți zic să nu?

Dacă ceea ce vrei să consumi este creat ca conținut, it’s yours, că tu ești consumator. Găleți de conținut, că e vorba de youtube, seriale sau filme recente create doar pentru a umple spații într-un grid-view. Cred că ai dreptul să consumi orice conținut. Fuck them. Conținutul e fair game.

Așa că dacă corporația a considerat că ceea ce îți vinde e conținut, și e tratat ca atare, e prezentat fără context și fără pic de respect față de creația autorului, dacă e doar o inserție menită să umple un grid-view… It’s fair game.

Corporațiile îți fură știința

Acum câțiva ani aveam abonament la questia, un site unde, în urma unui abonament destul de serios (300/400 de dolari pe an?) puteai consulta o mulțime de cărți științifice. Eu o foloseam pentru a studia pentru podcastul de istorie, alții pentru alte lucruri, în fine, era o înțelegere acceptabilă - eu puteam accesa cărțile pe care le doream pentru un preț chiar piperat, dar măcar aveam o garanție că găsesc cărți pe zona culturală sau științifică care mă interesa. Questia însă a fost cumpărat și închis.

Acum îmi e imposibil să găsesc o bază de cărți similară. Aș plăti pentru ea, pentru că mi se pare că e normal să dau bani pentru efortul autorilor de a crea sinteze, de a strânge documente, de a pune cap la cap lucrurile și a formula ipoteze și a încerca să unifice informația într-o carte care să aibă și sens. Se scriu și cărți academice proaste, și cărți academice bune - vreau să pot să le consult în eforturile mele de documentare a trecutului vechi. Din păcate problema e că acum mi-e imposibil s-o fac. Nu există nicio astfel de bază de cărți accesibilă mie, ca individ pasionat de subiect.

Nici nu-i de mirare că dezinformarea e la cote maxime - în timp ce știința e ținută sub lacăt, inaccesibilă, sofiștii self-help și producătorii de conținut care au nevoie doar să le dai bani, nu-i interesează efectul lipsei lor de gândire - ei bine, conținutul lor e aproape la liber, îți este împins… de cine? De aceleași corporații, în principiu, sau de banii produși din furtul la scară mare pe care-l fac corporațiile acum.

AI-ul este furt

Am mai explicat ideea asta în alt context. Cât timp corporația folosește o tonă de conținut pentru care nu are drepturi (și nu are, că nu verifică drepturile nici măcar la fel de riguros ca YouTube când te verifică dacă nu cumva la beție ai cântat la fel de prost ca Smiley sau Dani Mocanu), atunci se numește că e furt. Și da, corporațiile exploatează conținut pentru care nu au drepturi. Practic, ele însele s-au plasat în afara legii în felul ăsta. Și dacă ceva e în afara legii…

În fine, ce vreau să zic aici e că AI-ul e furt. O să revin cu ideea asta în altă postare, dar cât timp corporația produce propria ei formă de „AI”, corporația fură, și deci e dreptul tău să furi de la ea.

Încheiere

O să spuneți că mă contrazic, că vin să-mi distrug tot discursul anti-piraterie. Ah, nu vă faceți griji, nu mi-am schimbat părerea despre piraterie; tot cred că e o prostie, că pirații își fură căciula și că distrug creatorii de calitate, înlocuindu-i cu „creația de conținut”. Nici nu-i de mirare că acum singurul lucru care se mai produce e conținutul, și sper că vă place 😍😍😍.

Există argumente de ambele părți, dar n-ați așteptat să le auziți. Reacția publicului căruia îi era adresată acea serie de postări m-a scârbit cu totul de acea interacțiune; pot înțelege pirateria dar mi-e scârbă de hoții gălăgioși. Și pentru ăia care îmi reclamă ipocrizia, taci plm, ești prost de bubui și nici să citești nu știi.

Eu unul nu o să pun postarea asta pe social media, nu o să o împing mai departe. Rămâne aici ca potențial pentru cei 300 de oameni care-mi citesc blogul, și doar pentru că prietenii mă mai trag din când în când de mânecă să-mi amintească că m-am oprit în mijlocul frazei. Îmi cer scuze, m-am oprit în mijlocul frazei pentru că mi s-a întors stomacul de la interacțiunea cu hoții. Mi-a luat un pic să îmi revin.