Vârsta nu contează*

Atenție mare la asteriscul ăla, pentru că e poveste lungă.

S-a lansat Threads în Europa și am intrat să văd ce se întâmplă - dincolo de câțiva oameni care vor să facă scandal, să testeze limitele platformei, apar timid oamenii care vor, cinstit, influensăreală, să câștige followeri cu conținut pozitiv și care să-i ducă până la cer; a pornit, practic, de la zero, următoarea bursă a MLM-ului de influensăreală. Și printre vocile pe care le-a promovat Zuck relativ tare este techgirlstory, care ne învață șapte mituri din programare. Și o să mă opresc asupra unuia singur pentru că e suficient de discutat, dar aș avea niște obiecții la toate. Deci, să vedem ce ne zice despre mitul că „e prea târziu pentru a învăța programare”:

Acum, asteriscul

Nu se vede foarte clar în poza ei sau e probabil o scăpare, dar a uitat un asterisc în poză. Am întrebat-o dacă firma ei angajează programatori mid-level care să aibă 50 de ani (care să nu fi împlinit 50 de ani după 20 de ani în firmă, sau care să nu fie niște semizei în materie de programare). Răspunsul e evident că nu, pentru că unde ați văzut voi programatori bătrâni, altundeva decât la firmele în care au îmbătrânit? Dar există o soluție, iată ce-mi zice Mădălina: „La 50 de ani cred ca e deja o problema daca mai vrei sa ramai angajat ca programator undeva. Si cand spun asta nu ma refer la varsta si la incapacitatea de a fi relevant in piata, ci la faptul ca pana atunci orice programator din punctul meu de vedere ar trebui sa aiba o alta alternativa care sa ii asigure stabilitatea si independenta financiara 😉”

Lecție de viață, da? Dacă ai 50 de ani și te pricepi la programare cât de cât, e o problemă dacă vrei să te angajezi pe subiectul ăsta. Trebuie altceva. Nu știu, șofer? hamal? curier să-ți aducă mâncarea? În fine, e clar că dacă nu ți-ai asigurat independența financiară până la 50 de ani e o problemă…

Problemele pe care le ridică Mădălina sunt pe mai multe niveluri, dar cel mai simplu e că da, vârsta nu contează, dacă vârsta e mai mică decât 50. Că dacă e 50, nexam. După 50 nu mai e ok să înveți programare. Poate limita e mai jos, sunt sigur că poate la 45, sau poate la 40 e o linie unde după ce ți se actualizează vârsta pe Facebook e imposibil să mai înveți programare. Oriunde ar fi limita, Mădălina nu ne-a oferit informația.

Dar merită analizat mai departe. E „o problemă dacă mai vrei să rămâi angajat programator undeva”; sugestia, venită fără diacritice dar cu precizie chirurgicală, este că poate la 50 de ani dacă încă mai ești programator dă-ți demisia și, nu știu. Mori, bă, mori. Sau ceva de genul, în orice caz, e o problemă că mai exiști. Deci vrei să înveți la 50 de ani programare? Nu se poate. Deci totuși, e posibil să conteze vârsta pe care o ai. Vom putea clarifica vreodată această confuzie, vom putea elucida misterul a cum se poate și cum nu se poate în același timp să conteze vârsta? Hai să vedem mai departe. „Orice programator ar trebui să aibă o altă alternativă care să îi asigure stabilitatea și independența financiară”. Cu alte cuvinte, nu știu, poate ca programator ți-ai petrecut timpul degeaba, ar trebui să mai înveți niște chestii, să frămânți un aluat, poate te-apuci să faci un ecler bun sau deschizi o cafenea, ceva. Nu e ok, domnu’ programator, să programatoricești la 50 de ani.

Dar s-ar putea să existe o altă soluție, mult mai simplă. E posibil ca Mădălina să aibă o firmă de țepe în IT, cam ca ăia cu Libertatea din IT, dar orientată pe un public feminin. Acum, știți voi, nu trebuie multă știință, bagi un pic de spoială feministă, o înveți pe fată să ceară mărire cât mai repede pe motiv că nu e văzută la adevărata ei valoare, îi iei jumătate de salariu, și gata. S-a rezolvat. Acum, eu nu știu. Poate că lucrurile sunt cum zice Mădălina, și până la 50 de ani am termen, practic, să devin antrenor de fraieri ca ea, sau să mor. Doar că o treabă pe care nu o înțelege ea e că „Am ales să fac asta / Altceva n-a fost / Și vreau să fac bani din asta / Altfel n-are rost”, asta e poezia mea de stradă.

Discriminarea de vârstă e reală

S-o lăsăm pe Mădălina să mimeze programatorismul, să scrie motivaționale pe LinkedIn, să ne vorbească despre burnout după prima noapte nedormită și despre sindromul impostorului în momentul în care își va dea seama că nu-i suficient de bună pentru meseria asta. Hai să vorbim deschis despre discriminarea de vârstă în programare, sau adevărul din spatele sloganurilor „nu e niciodată prea târziu”.

În primul rând, dă-mi voie să-ți zic că într-adevăr, nu e niciodată prea târziu să înveți chestii de IT, dar îți va fi incredibil de dificil să te angajezi în IT dacă în CV-ul tău ai date despre școli absolvite în secolul trecut. Va trebui la interviu să treci de Mădăline din HR sau chiar din departamentul tehnic care se uită scârbite la orice ai de oferit după 50 de ani. Foarte des, la treburile astea contribuie și climatul economic dar până acum nu am văzut un climat economic favorabil oamenilor de 50+ de ani în IT dacă oamenii respectivi nu erau într-adevăr experți pe un anumit subiect. Nu am văzut în nicio firmă în care am lucrat vreun CV de om peste 50 de ani, și am văzut doar doi oameni de peste 50 de ani angajați.

Se poate să fie exact cum zic conservatorii: „nu au calitățile necesare, de-aia îi discriminăm”, acel „avea fusta scurtă deci violul e vina ei exclusivă” care se aplică și altor categorii sociale defavorizate. Se mai poate și ca oamenii de peste 50 de ani să aibă probleme să se integreze într-un colectiv tânăr și dinamic, capabil să se lase prostit să lucreze 16 ore pe zi fără plată suplimentară. Poate într-adevăr, ca florile de la mine din apartament, oamenii de 50 de ani nu au „what it takes to thrive in this dynamic environment”. Sau poate pur și simplu ai de-a face cu o simplă și jenantă discriminare, una din multele pe care nu le vezi cât timp nu te întreabă nimeni de ce rromii sunt minimum 3% în România dar ai unul singur în firma de 1000 de oameni, și aia e femeia de serviciu care mătură după tine în bucătărie.

Nu sunt aici să rezolv discriminarea de vârstă. Unele lucruri nu poți să le schimbi și încercarea probabil e sortită eșecului; degeaba faci un efort să angajezi un om de 50 de ani dacă echipa în care-l bagi e formată din Mădăline care ar putea fi jenate de faptul că și faza aia cu „vârsta nu contează” are un termen de expirare. Și nu o zic cu năduf sau frustrare, sunt suficient de gangsta cât să nu-mi pese de ce gângurește o viitoare manageriță care va da lecții de viață pe niște chestii pe care nu le cunoaște. Dar nu vreau să las o ipocrizie crasă fără răspuns.

Bine, în lista ei mai sunt chestii problematice, de fapt, cam toate au asteriscuri pe care ea nu le pune. Și înțeleg de ce nu le pune - pentru că văd că se vinde ca antrenor de fraieri, și fraierii sunt susceptibili când văd asteriscuri. Că sunt pe slide-uri fancy sau în pointeri în C++.