Geniul primilor veniți
Cum câmpul științei calculatoarelor și programării devine din ce în ce mai bătrân încep să apară și obituarele, și ni se reamintește din când în când că „ăsta e omul care a inventat X, Y sau Z”. Și deși există oameni înzestrați în domeniul ăsta, oameni cu un talent deosebit, cu o viziune și capacitatea de a inspira, simt că de fiecare dată meritele acestor oameni sunt exagerate și incorect explicate.
Că vorbim de inventatorul copy-paste sau cine știe ce alt mărunțiș, mi se pare că punem un pic prea multă emfază pe lucruri pe care oamenii le-au făcut doar pentru că au avut meritul de a se angaja la firma corectă la momentul corect.
Există, desigur, o goană după întâietate, avem o obsesie nesănătoasă să aflăm de ăla care a fost primul undeva. Că e vorba de vârful Himalayei, de Aconcagua sau de Măricica din Vaslui, primul are mereu o însemnătate magică, dovadă că există o sumedenie de articole captivante despre acest inventator al lui „copy-paste”, care nu a făcut altceva decât să se ducă la muncă și să primească de făcut ceva din partea șefului lui.
„The brain behind” sau „without him we wouldn’t have X or Z” mi se par niște elogii clar nemeritate. Nu spun că oamenii nu sunt niște oameni care merită amintiți, așa cum toți oamenii merită amintiți dacă au făcut lucruri bune în viața lor. Dar doar să-l elogiezi că el a fost primul care a pus steagul pe o chestie care nu a venit din proprie inițiativă, ci pentru că trebuia făcut un produs…
Pentru că la modul foarte cinic, da, sunt unii oameni care ajung întotdeauna înaintea altora, că așa se întâmplă lucrurile, dar puși în fața aceleiași probleme, probabil 95% din oameni ar fi ales exact același lucru. Există foarte puțini oameni cu adevărat inovatori, și când te uiți la procesul lor de gândire îți dai seama că probabil ceea ce au decis ei era inevitabil, și dacă nu erau ei cei care să facă lucrurile respective pentru prima oară probabil altcineva ar fi făcut-o câteva zile, săptămâni sau luni mai târziu.
Cum deosebești, așadar, oamenii care chiar merită numiți, amintiți pentru gândirea lor inovatoare?
Gândește-te în ce măsură fără eforturile și sacrificiile acelor oameni lucrurile respective ar fi existat. Am câteva exemple: Ken Thompson, Brian Kernighan și Dennis Ritchie pot fi numiți inventatorii C+Unix. Dacă nu creau ei cele limbajul C și sistemul de operare Unix, atunci într-adevăr poate nu am fi avut niciuna din cele două, for better or for worse. Fără atitudinea încăpățânată a lui Richard Stallman nu ar fi existat GNU, și poate conceptul de open source ar fi întârziat cu vreo 15-20 de ani; fără Linus Torvalds și munca lui de a accepta și coordona modificarea sistemului clonă de Unix pe care l-a făcut după o carte scrisă de Andrew Tannenbaum, poate acum am fi lucrat toți pe GNU/Hurd și poate că microkernelul ar fi câștigat.
Există o linie destul de subțire între ce anume faci din proprie inițiativă și ce problemă rezolvi pentru prima oară din necesitate. John Carmack, de exemplu, nu poate fi numit inventatorul graficii 3D, dar în mod sigur își are locul în categoria de „primul venit” în zona de first person shooter. Este legendar pentru contribuțiile lui? Oh, da, dar motivul pentru care e legendar nu e neapărat pentru că Wolfenstein și Doom au fost primele jocuri care făceau o simulare tridimensională - ci pentru că după ce jocul a fost lansat a dat gratuit sursele de la motorul grafic, influențând apoi o generație de creatori de jocuri. Ce l-a făcut mare pe Carmack a fost fix faptul că a ajutat și a educat prin puterea exemplului. Altfel, Doom și Quake ar fi rămas doar niște realizări excelente pentru vremea lor, dar cam atât.
Și am și cel mai bun contraexemplu: din obsesia de a asocia cu „primul” oamenii cred că Apple a inventat o sumedenie de lucruri, de la ecranul touch la forma dreptunghiulară. Apple fiind notorie prin faptul că nu a inventat mai nimic, dar a luat și a produs cu mare măiestrie un produs de calitate un pic mai înaltă. Încă e regretabil că în săptămâna în care a murit Dennis Ritchie canalele de știri au fost inundate cu plânsete pentru unul din cei mai notorii sociopați din lume, Steve Jobs, un om cu o personalitate reprobabilă și rezultate demne de pus sub semnul întrebării. Dar deh, până la urmă ne alegem eroii pe care-i merităm.