Adulții mint

Am scris și șters de câteva ori postarea asta, dar pentru că am făcut lucrul ăsta, cu atât mai mult poate că ar trebui s-o scriu. Foarte pe scurt, ce am scris în titlu. Adulții mint. Atât de mult, încât momentul în care zic adevărul e remarcabil, și foarte des dureros.

Pentru un copil ar fi un șoc să se transpună instantaneu în mintea unui adult, să vadă cât de mult mint adulții, mai ales că copiilor li se repetă la nesfârșit „să nu mintă”. Aia e prima poruncă din decalogul creștin pe care și-o amintesc oamenii: să nu mintă - asta pentru că e și porunca pe care o încalcă cel mai des.

Motivul e unul simplu: spusul adevărului are consecințe. Nu asupra celor cărora le spui adevărul, ci arată lucrurile pe care vrei să le ascunzi despre tine. Că ești incompetent, că te simți depășit sau sufocat de situația în care te afli, că ceea ce gândești și simți nu e deloc nobil sau inteligent. Că ești mai slab pregătit decât te-ai pretins. Că îți e teamă. Că nu mai poți altfel decât mințind. Că dacă nu minți ți se destramă imaginea de sine pe care o ai, și lumea ajunge să cunoască exact cum ești.

E amuzant pentru că toți adulții sunt la fel, și adevărul e eliberator. Numai că ăia care spun adevărul sunt cei inadaptați; oamenii ăia sunt priviți ca sociopați. Ei sunt văzuți ca fiind cei răi. Și adevărului i se răspunde cu violență și agresivitate pentru că oamenii sunt incredibil de defensivi cu imaginea proprie.

Și eu o fac, și tu, cititorule, o faci. Mințim pentru că ne e teamă. Adulții mint, asta fac. Toți mint. Da, ar fi mai ușor să zicem toți adevărul. Dar atunci ce o să facem, o să trăim ca sălbaticii, știind faptul că suntem incapabili să ne îndeplinim responsabilitățile în mod competent?

Heraclit zicea că majoritatea oamenilor sunt incapabili să înțeleagă lucruri; că deși aud adevărul și par să-l înțeleagă, sunt incapabili să-l aplice. Intuim că minciuna e calea incorectă, dar adevărul e prea costisitor, și simțim că pierdem prea mult zicând adevărul.

Sigur, și autorul acestui articol minte. Încearcă să mintă mai puțin, și de-asta a fondat „Școala de făcut prieteni «Dorin Lazăr»”. O absolvi în momentul în care le zici oamenilor ce gândești, sincer. Suntem mai mulți absolvenți, dar nu ne prea vorbim între noi. Pentru că adevărul doare și jignește în primă fază. Și ce doare cel mai tare e întrebarea: „de ce minți?”. Pentru că întrebarea aia vine în momentul în care minciuna a devenit a doua natură, și ai practicat-o atât de mult că a devenit de fapt prima natură a ta.

Și întrebarea „de ce minți” te va face să te răscolești violent și agresiv. Nu pentru că e o întrebare greșită, ci pentru că îți contestă dreptul la maturitate. Dreptul de a minți și obligația celor din jur de a-ți accepta minciuna. E un troc - mințim toți, și ne facem că lucrurile sunt în regulă așa. Prost e primul care face pasul greșit și zice adevărul.

PS: că tot mi-a reamintit cineva: