Zilele astea sunt încă în tumult din cauza documentarului Recorder pe care recunosc că încă nu l-am urmărit. Poate pentru că nu am suficient nerv pentru a-l urmări, sau poate pentru că știu deja ce o să văd acolo. Oamenii din online pe care îi urmăresc s-au plasat exact cum m-aș fi așteptat, oamenii de la care mă aștept la decență s-au pus pe explicat ce se întâmplă acolo și să-l folosească pentru a iniția o schimbare în bine, jigodiile îndreaptă la conservatorism în justiție și explică cum de fapt totul se întâmplă pentru că Flavia Boghiu e investigată într-un proces în care dauna potențială e de vreo 5000 de euro. Dar nu te poți aștepta la altceva de la jigodii, ei se hrănesc din nefericirea comunității, deci nu poți avea mai bine.

Am fost ieri la Ziua Porților Deschise la BNR la Brașov. E un tur ghidat prin Palatul Czell, unde ajungi arătându-ți actele (ceea ce a fost ciudat, dar nah). Surprinzător de multă lume pentru un eveniment pe care eu l-am perceput ca publicizat obscur, dar se pare că nu a fost.

Trebuie să-mi notez câteva chestii pe ziua de azi. Astea nu-s pentru voi, sunt pentru mine.

Dacă e ceva ce mi-aș dori să văd mai mult e propaganda de stat, și asta făcută cât mai repede. Știu, cuvântul „propagandă” ne irită puternic, mai ales când vorbim despre ceva ce ar trebui făcut de către stat; statul este un corp străin pe care nu îl dorim în viața noastră, este un aparat de opresiune și ar trebui să nu ne dorim așa ceva. Corect? Cel puțin asta ne povestește lumea pe internet, noi ar trebui să urâm statul și statul ar trebui să dispară din viața noastră rapid! Nu ne zice el cum să ne trăim viața!

It’s funny that the same thing that made Joel Spolsky write an article in 2000 makes me write an article in 2025, and I know, I’m not Joel Spolsky, but please, let me cook.

Cravata galbenă este o cravată pe care tatăl lui Sergiu Celibidache i-o făcuse cadou când era tânăr, și i-a retras cravata când acesta s-a dedicat muzicii; la final îi returnează cravata într-un pachet pe care îl deschide doar la bătrânețe.

You probably didn’t hear that the foundation behind the Zig programming language decided to switch from github to codeberg, and I will not try to explain to you why this is an important piece of news. It’s not. It’s a sane choice, and not only that, it’s the choice that should be and is made by some other open source projects as well. The article in The Register that I linked to gives one reason. It’s not the only one, but a common trend we tend to see in the development world, even at tooling level (and this is new).

Încep cu o paranteză. În anul 2021 cel mai vândut roman românesc a fost „Exuvii” de Simona Popescu. Nu știți cine e Simona Popescu, și nu știți nici măcar ce înseamnă „Exuvii”. Și nici că există un roman atât de popular în România numit Exuvii, probabil copiii tot își bat la cap părinții să le cumpere un roman despre droguri, probabil, că ce sunt alea exuvii, ce-ar putea fi altceva decât droguri? (Nu sunt droguri. Dar mai contează?)

This is part 3 of a series with undetermined number of rants from my side. Last time I finished my rant with a very wide statement that people might dislike, which is that „Open source comes from privilege”. And I don’t want to focus too much on the social aspects of how the software world changes, but I think there’s a few things worth discussing about nonetheless. This rant is a collection of multiple mini-rants, so I’ll get to explain that statement as well.

This is part 2 of the series, the rant about web based applications is here. Now here’s the deal with Rust, the language that nobody really likes but everyone plays a Rust-fanboy on YouTube because it’s the cool new toy.